Se poate întâmpla într-o fracțiune de secundă. Ești la supermarket, întinzi mâna după un produs de pe raft, iar când te întorci… copilul nu mai este lângă tine. Inima îți bate mai tare, respirația se schimbă și începi să îl cauți cu privirea printre oameni.
Într-o lume agitată, cu oameni din ce în ce mai ocupați și lipsiți de empatie, în care copiii sunt tot mai des în parc, la școală, la afterschool, în vacanță sau în locuri aglomerate precum magazinele, un lucru aparent simplu poate face o diferență uriașă pentru siguranța copiilor: cunoașterea pe de rost a numărului de telefon al părinților. Această abilitate de bază poate ajuta copilul să primească ajutor rapid în situații neprevăzute și să se reîntâlnească mai ușor cu familia.
Siguranța începe cu informații simple
Copiii nu au nevoie doar de reguli și limite, ci și de instrumente concrete care să îi ajute în situații neprevăzute. Un copil care știe numărul de telefon al mamei sau al tatălui poate cere ajutor rapid dacă:
-
se rătăcește într-un loc nou – aglomerat sau nu. Nu ți s-a întâmplat niciodată ca micuțul tău să rătăcească pe plajă sau într-un restaurant?
-
are o urgență medicală;
-
nu mai reușește să ajungă acasă – poate s-a dezorientat și a urcat într-un autobuz care merge în sens ivers?
-
se simte speriat sau în pericol.
În astfel de momente, emoțiile sunt intense, copilul nu are experiența necesară, iar accesul la telefonul propriu nu este întotdeauna posibil. De aceea, memoria este cel mai sigur „dispozitiv”, pe care trebuie să se poată baza.
De la ce vârstă pot copiii învăța un număr de telefon?
Surprinzător pentru mulți părinți, copiii pot începe să rețină un număr de telefon chiar în jurul vârstei de 2-3 ani, mai ales dacă informația este transmisă sub formă de joc, cântecel sau rimă. La această vârstă, memoria este extrem de receptivă.
Important este ca numărul:
-
să fie repetat des;
-
să fie asociat cu o situație practică („dacă te pierzi, spui acest număr” sau „dacă nu o mai vezi pe mami, mergi la un adult și îi spui”);
-
să fie reamintit periodic.
Un exercițiu de autonomie și încredere – cunoașterea numărului de telefon al părinților
Când un copil știe un număr de telefon important, el capătă un sentiment de control și siguranță. Nu vorbim despre responsabilități prea mari, ci despre pași mici spre autonomie, adaptați vârstei.
În același timp, părinții transmit un mesaj clar: „Ai cu ce. Te descurci. Știi. Suntem aproape, chiar și când nu suntem fizic lângă tine.”
Greșeala frecventă: ne bazăm prea mult pe tehnologie
Mulți părinți spun: „Are numărul meu salvat în telefon/ceas” sau „Poartă o brățară pe care am gravat datele mele”. Aceste soluții sunt utile, dar nu suficiente. Telefoanele se pot descărca, pierde sau bloca, iar ceasurile pentru copii, chiar și cele smart, pot fi date jos, rămâne fără baterie sau pot să nu fie accesibile exact în momentul critic.
Cunoașterea pe de rost a numărului de telefon rămâne cea mai sigură variantă.
Cum îi învățăm pe copii numărul de telefon al părinților?
-
transformăm numărul într-un cântecel – pentru inspirație, ascultați cântecul alfabetul limbii engleze. 0, 7, 2 și 3, 2 8 9 333… fredonez în timp ce scriu 🙂
-
împărțim în grupe de câte două cifre;
-
repetăm zilnic, în contexte diferite;
-
punem în scenă situații reale: „Ce faci dacă te pierzi în supermarket? La plajă? etc” – și oferim și soluții. De exemplu: la supermaket te duci la domnul de la pază, la casă, la o vânzătoare, și îi spui că te-ai pierdut de mami și rogi să o sune. Pe plajă – mergi la o mamă cu copil sau la o familie etc.
- pentru copiii cu memorie vizuală, putem face cartonașe cu cifre colorate. Noi ne jucam cu piesele de remi, spre exemplu, și formam numărul meu cu ajutorul lor.
-
lăudați copilul pentru fiecare progres.
Răbdarea și consecvența sunt cheia.
Când realitatea ne lovește direct
În ultima perioadă, mulți dintre noi am primit mesaje RO-ALERT prin care eram anunțați despre copii dispăruți, făcându-se apel la cetățeni pentru găsirea lor. Sunt acele momente în care timpul pare că se oprește și, chiar dacă nu este copilul nostru, simțim un nod în gât.
Nu cred că există un sentiment mai groaznic decât acela în care un părinte realizează, fie și pentru o secundă, că nu își mai vede copilul lângă el. Panica, frica și neputința sunt copleșitoare. Tocmai de aceea, prevenția nu este un exces de grijă, ci o formă profundă de responsabilitate.
În astfel de situații-limită, un copil care știe să spună clar numele părinților și un număr de telefon poate face diferența.
Un gest mic, un impact uriaș
A-l învăța pe copil numărul de telefon al părinților nu este o lecție banală, ci un act de prevenție, educație pentru siguranță și iubire. Este o informație de bază, la fel de importantă ca numele complet sau adresa, care poate face diferența în situații reale. Este una dintre acele lucruri pe care sperăm să nu fie nevoie să le folosească niciodată — dar care pot schimba totul dacă se întâmplă.
Copilul tău știe numărul vostru de telefon?
Photo by Caleb Woods & Kostiantyn Li on Unsplash
