În zilele noastre, multe mame simt presiunea de a fi perfecte. Trebuie să gătim sănătos, să avem casa impecabilă, să oferim copilului (sau copiilor, fiecare după câți are) timp de calitate în fiecare zi și să facem față tuturor provocărilor de parenting. Mai mult decât atât, trebuie să fim soții, partenere, angajate și să avem grijă și de casă. Este enorm de lucru – puțin spus, o presiune! Aceste toate „îndatoriri” pot provoca anxietate, vinovăție și oboseală emoțională a mamei.
Adevărul este însă că… perfectul nu există. Psihologul britanic Donald Winnicott a introdus conceptul de „mamă suficient de bună”, care ne arată că ceea ce contează cu adevărat pentru copil nu este perfecțiunea mamei, ci prezența, iubirea și sprijinul oferit constant.
Ce înseamnă „o mamă suficient de bună”
O mamă suficient de bună este o persoană care:
-
răspunde nevoilor copilului, fără a încerca să controleze totul;
-
acceptă că apar momente de frustrare și greșeli;
-
încurajează autonomia copilului și învață să lase copilul să exploreze, chiar dacă asta înseamnă haos sau imperfecțiune.
Cine a inventat termenul
Donald Winnicott, psiholog și pediatru britanic, a folosit termenul pentru a descrie părintele care este suficient de atent și iubitor pentru a sprijini dezvoltarea copilului. Nu este vorba de perfecțiune, ci de echilibru între grija și libertatea copilului de a învăța.
Cum se aplică în viața de zi cu zi
Practic, a fi mamă suficient de bună înseamnă:
-
să oferi afecțiune și timp copilului, chiar dacă tu însăți ai avut o zi grea. Nu trebuie neapărat să ieșiți în parc sau să faceți lucruri complicate împreună.
Experiența mea: Am unele zile în care vin stoarsă de energie de la birou. Așa că îi spun fetiței mele că sunt obosită, însăăăă nu închid ușa și mă culc. De cele mai multe ori, ne băgăm mai devreme în pat, cu o cană de ceai, și vorbim. Cum a fost ziua mea (îi explic ce e cu oboseala), cum a fost ziua ei, o iau în brațe, o asigur că atunci când sunt odihnită vom face și ce vrea ea și îi mulțumesc pentru înțelegere. -
să stabilești limite sănătoase, chiar dacă uneori copilul se supără.
Experiența mea: Îi explic mereu consecințele și îi spun că indiferent de supărarea ei, regula este regulă. Nu cedez și nu mâncam o ciocolată întreagă odată, doar de teama că va plânge. Dimpotrivă. Frustrarea trebuie și ea trăită, consecințele înțelese și acceptate, soluțiile găsite și puse în practică atunci când va fi posibil. -
să accepți că hainele copilului se murdăresc și nu totul trebuie să fie impecabil.
Experiența mea: Vă mai amintiți de articolul Nu te pune jos, că ai rochiță? Fetița mea avea sub doi ani când l-am scris. Dar gândirea mea a rămas mereu aceeași. Hainele sunt haine, se spală, rămân mici – experiențele trebuie să primeze, din punctul meu de vedere. Mai mult, de mică am învățat-o că există haine „de tăvăleală”, pe care le ia în parc și cu care se poate juca, tolăni, cățăra etc oriunde vrea. Haine comode, din materiale cât mai naturale, care lasă copilul să experimenteze. Am mers la o petrecere? I-am luat haine de schimb. E atât de simplu, dacă te organizezi un pic din timp!
De ce perfecțiunea nu este sănătoasă
Perfecțiunea în parenting poate crea:
-
stres și anxietate constantă;
-
comparații permanente cu alte mame (mai alex în contextul în care deschidem telefonul, hop rețelele de social media și grupurile online în care toate mamele par perefecte);
-
sentiment de vinovăție pentru greșeli minore.
Impactul asupra mamei
Mamele care încearcă să fie perfecte ajung adesea epuizate, frustrate și izolate. Ele se judecă constant, uitând să se bucure de momentele simple alături de copil.
Impactul asupra copilului
Copiii care cresc cu o mamă copleșită de perfecțiune pot simți presiune, anxietate sau frustrare. Ei au nevoie de prezența și acceptarea mamei, nu de reguli și ordine stricte în fiecare secundă.
Semne că ești o mamă suficient de bună
Chiar dacă nu ești perfectă (și nici nu cred că putem fi!), există semne clare că faci o treabă bună:
-
Copilul se simte iubit și în siguranță alături de tine.
-
Îți dai silința să răspunzi cât mai bine nevoilor lui, chiar dacă nu reușești mereu.
-
Ești conștientă de limitele tale și știi când să ceri ajutor.
-
Îți permiți să greșești și să înveți din experiențe.
-
Creezi momente de bucurie, chiar dacă nu sunt perfecte.
Cum să renunți la presiunea de a fi perfectă
Sfaturi practice
-
Acceptă că nu poți controla totul.
-
Fă-ți timp pentru tine, chiar și 10–15 minute pe zi. Eu fac asta după ce pun fata în pat.
-
Înlocuiește gândurile negative cu afirmații pozitive: „Suficient de bun e mai mult decât suficient.”
-
Încurajează autonomia copilului, chiar dacă asta înseamnă haos sau pete pe haine.
Exerciții de mindfulness și reflecție
-
Notează zilnic trei lucruri pozitive făcute pentru copil.
-
Respiră adânc înainte de momentele stresante/în timpul lor.
-
Recunoaște greșelile și învață din ele fără a te judeca.
A fi mamă suficient de bună nu înseamnă să fii perfectă. Înseamnă să fii prezentă, să răspunzi nevoilor copilului și să îi oferi siguranță, afecțiune și sprijin. Perfecțiunea este un mit care nu ajută pe nimeni. Suficientul este suficient și este exact ceea ce copilul tău are nevoie pentru a crește fericit și echilibrat.
Tu cum reușești să fii o mamă suficient de bună fără să te simți vinovată? Ce înseamnă „o mamă suficient de bună” pentru tine? Lasă un comentariu mai jos și împărtășește experiențele ta!
Photo by Andrés Salas & Vitaly Gariev on Unsplash
