Din ce în ce mai mult printre interesele părinţilor se află şi psihologia copilului din dorinţa de a creşte omuleţi sănătoşi, fără traume care să le afecteze viaţa de adult. Atenţia care se acordă în acest sens a făcut ca deja majoritatea părinţilor să fie familiarizaţi cu etape de creştere, salturi mentale şi alte transformări ale minţii copilaşilor, dar nu foarte multă lume cunoaşte sau se gândeşte la teoria dezvoltării psihosexuale a individului încă de la naştere.

Considerat încă un subiect tabu în societatea românească, în cercurile marilor cercetători ai minţii umane s-a studiat acest aspect încă de la sfârşitul anilor 1800 şi s-a concluzionat că odată cu dezvoltarea fizică se realizează într-un mod tăcut şi cea psihosexuală, chiar dacă cei mici nu prezintă comportamente explicit de natură sexuală.

Teoria lui Sigmund Freud atestă că pe măsură ce organismul creşte, omul îşi dezvoltă anumite zone responsabile pentru plăcere, pe care la vârsta adultă le numim zone erogene. Această dezvoltare are loc în cinci etape, de-a lungul creşterii, primul fiind stadiul oral (0-18 luni) în care bebeluşul dezvoltă o fixaţie pentru gură pe măsură ce gustă şi testează tot din jurul lui. Este urmat de stadiul anal, falic, latent şi genital fiecare cu propriile caracteristici.

Complexul Oedip, Complexul Electra – de unde au apărut noțiunile?

În 1910 Sigmund Freud a lansat una dintre cele mai dezbătute şi controversate teorii ale sale şi anume conceptul complexului Oedip care se referă la etapa falică din dezvoltarea psihosexuală, cuprinsă între 3 şi 6 ani, şi se concentreză pe atracţia copilului pentru părintele de sex opus şi gelozia faţă de părintele de acelaşi sex, pe care îl percepe la nivel inconştient ca fiind un rival. Denumirea vine din mitologia greacă, din legenda lui Oedip care îşi ucide tatăl şi se căsătoreşte cu propria mamă. Printre comportamentele care ne indică dezvoltarea complexului Oedip la copilul nostru se numără posesivitatea unui băiat faţă de mama sa şi cerinţa către tată de a nu o atinge, insistenţa de a sta sau a dormi între cei doi părinţi, declaraţia unei fetiţe că vrea să se mărite cu tatăl ei.

Tot la începutul secolului trecut, Carl Gustav Jung a dus mai departe teoria lui Freud şi s-a concentrat pe competiţia unei fetiţe cu mama sa pentru a câştiga posesia asupra tatălui, denumind acest comportament complexul Electra, pornind tot de la o legendă din antichitate în care Electra împreună cu fratele său se răzbună pe mamă pentru asasinarea tatălui lor biologic.

Dacă până la vârsta de 3 ani legătură unei fete cu mama ei este extrem de puternică, în perioada 3-6 ani aceasta îşi concentrează atenţia şi interesul pe tată. Astfel fetele îşi vor arăta dragostea nemărginită faţă de tată prin explozii de bucurie când vine acasă, dorinţa de a petrece tot timpul cu el, afirmaţii că doreşte să se căsătorească cu el, că  este al ei şi prin episoade de furie şi tantrumuri dacă mama îşi arată afecţiunea faţă de soţul ei, solicitarea fetiţei către mamă de a pleca pentru ca ea să rămână singură cu tatăl şi să se joace, etc.

Toate aceste comportamente sunt specifice perioadei, sunt naturale, temporare şi nu sunt de condamnat sau inhibat! Această perioadă reprezintă baza pe care se clădeşte comportamentul psihosocial şi afectiv al adultului de mai târziu, de aceea este bine să gestionăm în mod adecvat trăirile copilului de acum.

În cazul în care acest proces inevitabil nu se rezolvă la timp, vom vedea o serie de comportamente dezadaptative la femeia adult cum ar fi:

• dorinţa de a domina bărbaţii sau din contră o dorinţă excesivă de a se supune lor
• căutarea unui partener asemănător cu tatăl său şi abandorarea oricărui potenţial partener care nu se ridică la nivelul eroului ei
• relaţie de ostilitate sau rivalitate cu mama, învinovăţirea acesteia pentru propriile eşecuri.

Complexul Oedip, complexul Electra

Complexul Electra de obicei se rezolvă de la sine prin blocarea şi abandonarea dorinţelor fetiţei deoarece acestea nu sunt împlinite şi pe măsură ce creşte teama de a nu pierde dragostea mamei care este totuşi fundamentală. Astfel încet, încet în câţiva ani, fetiţa va trece de la rivalitate cu mama la identificarea cu ea, tot dintr-o dorinţă inconştientă de a menţine în acest mod dragostea tatălui, dar astfel internalizează foarte mult din personalitatea mamei, copiază comportamente, atitudini, moduri de a gestiona provocările vieţii, iar puterea exemplului face minuni pentru viitoarea femeie şi la rândul ei mamă. Acesta este şi cel mai important indiciu că s-a rezolvat complexul Electra.

NU există indicaţii anume pentru părinţi în privinţa unor posibile moduri de a gestiona acest complex fie la băieţi, fie la fete, dar psihoeducaţia este întotdeauna importantă. Deşi teoriile lui Freud şi Jung sunt puternic criticate şi contestate, ele fac parte din marea ştiinţă a psihologiei şi cunoaşterea întotdeauna înseamnă putere şi control asupra deciziilor şi comportamentelor noastre.

Este bine ca părinţii să cunoască etapele de dezvoltare, pentru a nu lua personal comportamentele celor mici şi astfel să reacţioneze în mod greşit. Mama să nu reactioneze cu agresivitate, să nu respingă fetiţa, să nu fie geloasă la rândul ei şi să nu inhibe într-un mod brutal relaţia tată-fiică.

Este la fel de important ca cei doi parteneri de cuplu să aibă o relaţie de cuplu cât mai armonioasă, să ofere un exemplu pozitiv copilului pentru că aproape întotdeauna acesta va alege în viaţă partenerul/a şi tipul de relaţie pe care l-a văzut în familia de origine.

Complexul Oedip, complexul Electra

De asemenea, cunoaşterea acestor teorii nu trebuie să împiedice un comportament natural al părinţilor faţă de copil, în special să nu limiteze contactul fizic şi emoţional dintre tată şi fiică din teama că acesta ar putea încuraja complexul Electra şi fanteziile fetiţei. În dezvoltarea psihoemoţională a unei fete este extrem de important să se simtă admirată şi iubită de tată, crescându-i astfel stima de sine care o va ajuta mai târziu să stabilească şi să menţină relaţii sănătose cu propriul partener de viaţă.

***

Articolul este scris de psih. Ramona Pascu, membru al Colegiului Psihologilor din Romania cu atestat de libera practică. O găsiți atât pe instagram, cât și pe pagina personală de Facebook.

Photos by: Xavier Mouton, Dan Burton , Klara Kulikova and Caroline Hernandez .