Cum naști? Cuum, prin cezariană? De ce, că doar de mii de ani femeile… Apoi, stai aşa, să îţi mai explic: nașterea naturală e cea mai sănătoasă pentru bebe, trebuie să poți, cum să-ți fie frică? De mii de ani, femeile…
Cum, nu alăptezi? Ce prostie, cum adică n-ai lapte? Nu există așa ceva, doar 10% din femei chiar nu au.
Copilul plânge, mai vrea, nu ia in greutate! Prostii, e o tâmpenie, nu există. Tu chiar nu ştii că laptele praf are zahăr, e plin de crocobauri etc, o să crească copilul așa și așa. Asta dacă o să crească, treaba ta!
Cum, nu dormi cu bebe? Cum vine asta? N-ai citit că OMS recomandă co-sleeping-ul? Locul copilului e lângă mami…
Aoleu, încă íl mai alăptezi la vârsta asta? Nu e normal, nu mai e bun laptele, dă-i lapte de brontozaur. Că uite al meu cum a crescut ca Făt Frumos. Serios acum, nu e deloc bine ce ai ales tu.
Mvaaai, nu mănâncă carne? Păi și proteina? Nu, nu e bine, totul cu măsura, și un pic de salam, să se invețe și cu E-urile, prea îl cocoloșești!
Vă sună cunoscut aceste reacții? Și altele, și altele. Variații pe aceeași temă: mămici care judecă alte mămici. Mămici care au uitat cum a fost când te-ai trezit cu minunea ín brațe și cu responsabilitatea cât toată galaxia. Și cu frica pentru puiul tău cât tot universul, să faci și aia, și aia, să fie bine, să fie puiul crescut așa și așa.
Să ne amintim cum a fost când am intrat cu el prima oară în casă, fără instrucțiuni de folosire :-), cum am navigat prin ape tulburi, cum totul părea greu, cum nimic nu era bine, cum puiul plângea parcă fără încetare și tu, tu erai cea mai nepricepută mămică din lume. Ia uite, toate se decurcă, numai eu, nu, și puiul meu, minunea mea, e cel mai nefericit!
Și apoi, după ce ne-am amintit, să-i zicem „amărâtei” ceva blând sau util sau încurajator. Sau, dacă nu avem dispoziţia şi empatia necesare, să tăcem.
Cu drag, pentru mai multă blândețe, mai puțină judecată,
O mămica ce a născut natural, s-a luptat pentru alăptat și a câștigat, a ratat co-sleeping-ul, dar e ok și aşa. Pentru că e ok să fii şi altfel.
***
Articol scris de Cara. Căreia îi mulţumesc pentru aceste rânduri şi pentru îndemn!