Super-Mami.Ro

Sunt sigură că sunt multe viitoare mămici care vor să afle despre naşterea la maternitatea Bucur. Ce se întâmplă, cum se întâmplă… aşa eram şi eu înainte de eveniment. De aceea, vreau ca în acest articol să vă povestesc despre experienţa mea – cum am născut la maternitatea Bucur, ce condiţii sunt, cât am stat internată şi alte detalii de acest gen.

În primul rând, v-am povestit despre primul contact cu maternitatea Bucur atunci când am pomenit despre travaliul fals. Rămăsesem cu o impresie foarte plăcută şi grijile privind naşterea în această unitate scăzuseră.

Hotărâsem împreună cu medicul care mi-a urmărit sarcina (domnul doctor Poenaru) să ne vedem într-o vineri la spital după episodul cu travaliul fals. Numai că miercuri seara am început să simt nişte contracţii. Uşoare. Ceva era altfel faţă de ce simţisem cu câteva zile înainte. Mi-am făcut un duş călduţ, am luat un no spa şi m-am băgat în pat. Bebe avea 38 s şi 4 zile după calcule (ecografic a fost mereu cu aproximativ 2 s mai mare). Am dormit cu chiu cu vai, pentru că burtica deja era foarte mare (aţi văzut-o în articolul Cum arată burtica la 38 de săptămâni şi cum ne mai simţim), iar dimineaţă m-am trezit la 6 cu aceleaşi simptome. Mai mult, din când în când erau mai intense contracţiile. Am stat cu ochii în tavan până pe la 10 şi am adormit iar. Pe la 11 m-a sunat mama, am vorbit cu ea… şi am mers la baie, să fac un duş, să mă spăl pe dinţi – ştiţi voi. Numai că fix atunci am văzut sânge pe hârtia igienică şi am zis că gata – e clar, azi nasc! L-am anunţat pe tati, am făcut duşul propus, am luat actele (bagajul era deja în maşină) şi haaaaaaai la spital!

Medicul a venit în câteva minute de la sosirea mea la camera de gardă. M-a palpat, m-a consultat şi… nu prea se auzeau bătăile inimii lui bebe. Fuga la eco, fuga la alte aparate, fuga la sânge pentru analize, rapid internare – era clar, urma să nasc în acea zi. Eu mi-am dorit să încerc naştere naturală, după cum v-am tot povestit de-a lungul articolelor, însă acest lucru nu a fost posibil. Bebe a avut probleme şi cu cordonul, aşa că am fost dusă în sala de operaţii destul de rapid.

Cum a decurs operaţia de cezariană la maternitatea Bucur:

M-am schimbat la garderobă într-o cămaşă de noapte şi am lăsat bagajul la tati. Apoi am mers la etaj, la una dintre camera de naşteri (dotată cu un singur pat şi aparatură – nu am auzit pe nimeni ţipând sau urlând, chiar mi-era teamă de asta în cazul naşterii naturale. Mă gândeam că voi fi descurajată auzind).

Am fost întrebată dacă sunt epilată (s-a nimerit ca fix cu o zi înainte să merg la salon pentru epilare totală cu ceară – ştiam eu ce ştiam!). Nu s-a pus problema de clismă, în cazul în care vă întrebaţi. Am fost conectată la un aparat pentru monitorizarea activităţii fetale, mi s-au făcut analizele. În acest timp, dr. Poenaru a venit la mine şi m-a întrebat cum mă simt, mi-a mai explicat o dată situaţia, mi-a cerut părerea şi am hotărât de comun acord să facem cezariană. Între timp a venit şi anestezistul, dr. Raicu, care mi-a explicat exact ce urmează să se întâmple. Cum bagă acul, mitul “dureri de cap” după anestezie (mi-a spus că nu a avut nicio pacientă care să se plângă de aşa ceva – nici eu nu am avut problema aceasta). I-am pus câteva întrebări, mi-a răspuns şi asta a fost. Trebuie să subliniez profesionalismul şi calmul său. Deşi era o situaţie destul de urgentă, nu m-a repezit şi până nu s-a asigurat că mi-a spus toţi paşii nu a plecat.

Apoi am mers singură către sala de operaţie.

Citeşte mai departe… “Nașterea la maternitatea Bucur – experiența mea”

Pe când eram în săptămâna 36 de sarcină am avut un episod care s-a dovedit a fi un travaliu fals. Însă fiind la prima sarcină, habar nu avea ce se întâmplă, mai ales că semnele erau contradictorii, aşa că am mers la spital. Vreau să vă povestesc şi vouă despre semnele travaliului fals, ce înseamnă şi ce trebuie să faci atunci când simţi ceva… însă nu ştii dacă este doar alarmă falsă.

În primul rând, să vă spun de ce mi s-a părut mie că urmează să nasc. În ultimele zile observasem ceva secreţie albicioasă pe absorbant şi în seara cu pricina deja începuse să picure. Asta şi cu câteva strângeri ale abdomenului şi dureri în partea inferioară m-au făcut să mă gândesc că urmează să nasc. Am luat un no spa şi m-am pus pe urmărit dopul gelatinos. O fi căzut şi nu am văzut eu? Nu avea cum, pentru că verific de fiecare dată. M-am apucat de contorizat contracţiile. Nu erau la intervale scurte, dimpotrivă: la 20 de minute. Dar erau dureroase şi se duceau către spate… Aşadar, eram în dilemă. Este travaliu fals sau chiar urmează să nasc? Am tot citit informaţii şi aşa am aflat că dacă s-a rupt apa şi pierzi lichid (poate tocmai el picura aşa), bebeluşul ar putea fi în pericol.

sursa foto: newkidscenter.com

Citeşte mai departe… “Semne pentru travaliul fals – ce înseamnă şi ce trebuie să faci”

Am născut! Suntem bine, acasă, şi abia aştept să vă povestesc mai multe detalii. Până atunci însă, am decis să vă povestesc Cum e să fii însărcinată – experienţa mea. Şi asta ca urmare a unor întrebări ale prietenelor mele curioase, care nu s-au decis încă să facă acest pas.

Mărturisesc că întrebarea m-a pus un pic în dificultate, mai ales că nu vreau să le descurajez pe sărmanele fete, însă trebuie să o spun pe aia dreaptă: cred că femeile însărcinate sunt eroine! Zău aşa! Şi vă voi argumenta în rândurile de mai jos de ce cred asta.

În primul rând, am întâlnit femei care mi-au spus că perioada sarcinii a fost (sau este) cea mai frumoasă perioadă din viaţa unei femei. Numai că la această afirmaţie, eu am ridicat o sprânceană. Probabil mă veţi vedea ca pe o insensibilă, dar mă întreb: cum Doamne iartă-mă să fie cea mai frumoasă perioadă, când eu în primele trei luni am ţinut mai mult toaleta în braţe decât pe tati? Când îmi amintesc cum mă trezeam dimineaţa şi îmi venea să vărs totul din mine, de aveam impresia că mai am un pic şi îmi dau ultima suflare? (puteţi citi mai pe larg despre cum te simţi în primul trimestru de sarcină – experienţa mea)

Citeşte mai departe… “Cum e să fii însărcinată – experienţa mea”