Super-Mami.Ro

Multe dintre noi visăm cu siguranţă la momentul în care copilaşul nostru va face primii paşi sau la momentul în care îl vom auzi rostind două silabe, un cuvânt: mama.

Legenda spune că primul cuvânt pe care ar trebui să îl rostească bebeluşul este mama, însă unii bebeluşi gânguresc mai întâi baba, apa, gagu, gâgâ şi aşa mai departe. Citeam cum o mămică spunea foarte mândră că fetiţa ei a spus primul cuvânt încă de la cinci luni, pentru că se ocupă de ea. Cu alte cuvinte, dacă ceilalţi bebeluşi nu au silabisit atât de devreme, asta nu înseamnă că nu ne ocupăm de ei, ci că pur şi simplu, au un alt ritm de dezvoltare. Ştiţi că noi, ca Super-Mami ce suntem, nu facem comparaţii între copii şi nu ne frustrăm sau stresăm că al nostru încă nu merge/vorbeşte/cântă la pian/se dă de-a dura/face baloane de săpun, de vreme ce al vecinei facem. Nu-nu: noi ne bucurăm de evoluţia copilaşului nostru, pentru că ştim că fiecare este diferit şi are ritmul său. (evident, dacă la cinci ani nu merge, ne punem un mare semn de întrebare, dar sunt sigură că aţi prins voi ideea).
Aşa şi eu. Am citit ce spunea mămica asta şi m-am bucurat pentru ea.

sursa foto: http://babiesideas.net

Citeşte mai departe… “Două silabe, un cuvânt: mama”

Este ora 23 şi domnişoara Fundiţă se joacă de zor pe covor. Se întinde să apuce o jucărie (stau cu sufletul la gură, crezând că o să pice în nas), se roteşte să ia o alta, aflată la spatele ei (probabil că şi-a amintit că a lăsat-o sau chiar aruncat-o acolo). Se uită la mine, mai apasă o clapetă a pianului de jucărie, mai râde, devine iar serioasă şi concentrată pe cărticica Petit Oiseau pe care a primit-o de la Diana. Se întinde şi se pune pe burtică, întinzând mânuţa spre telefonul meu. Cam aşa e acum viaţa cu un bebeluş de şapte luni. Şapte luni şi jumătate, mai exact.

După cum ştiţi, Ikki adoarme de pe la două luni în jurul orei 00. Orice i-aş face. Băiţă, masaj, exerciţii, întuneric beznă, dat cu cremă de nani-nani Badger – am încercat de toate. Acesta este tiparul de somn, aşa doarme bebeluşul meu la şapte luni şi nu am decât să mă conformez. Nu, nu am de gând să o las singură în pătuţ şi să îi închid uşa, că sigur se va opri odată şi odată din plâns şi va adormi. În schimb, o iau, ne jucăm, ne iubim, ne alintăm… şi aşteptăm ora 00.

Citeşte mai departe… “Viaţa cu un bebeluş de şapte luni. Şapte luni şi jumătate, mai exact”

Dacă tot am vorbit despre cum alegi jucăriile pentru bebeluş, azi vreau să vă arăt primele jucării pe care Ikki chiar le-a observat şi luat în mânuţă. Am primit multe, însă pe unele le-am şi cumpărat şi bine am făcut.

Prima jucărie pe care a primit-o la botez (la aproximativ trei luni) este o carte-pisicuţă de la Mom’s. S-a arătat interesată de ea din primele zile în care i-am dat-o, pentru că întreaga ei suprafaţă foşneşte. Mai mult decât atât, pisicuţa este pliată în două şi prinsă cu un scai. Dacă o desfaci, vei observa un desen alb-negru (“culori” perfecte pentru bebeluşul atât de mic). Faptul că e pliată în două m-a ajutat să i-o bag pe mânuţă (nu cred că ăsta era rolul ei, dar inventăm), lucru care i-a făcut plăcere, pentru că mişca mânuţa urmărind-o.

A doua jucărie pe care îţi recomand să o cumperi bebeluşului tău este girafa Sophie. Probabil ai auzit de ea – toţi bebeluşii din jurul nostru o au. Ce e aşa de deosebit la Sohpie, de e şi aşa de scumpă (aproximativ 60 de lei)? Păi, în primul rând, este fabricată dintr-un cauciuc moale, perfect pentru ros şi băgat în guriţă. Se pliază, este uşoară şi chiţăie când este strânsă. Are o zonă texturată şi culori care atrag copilul. Am luat-o după ce am născut şi am pus-o lângă bebeluş chiar din prima zi în care am cumpărat-o. Uşor, uşor, a început să o observe, să o ţină în mânuţă, să o ducă la gură, să mi-o arunce în cap… 🙂 Noi am luat-o de aici.

Citeşte mai departe… “Primele jucării ale bebeluşului meu”