Super-Mami.Ro

Ultima poză pe care am pus-o cu burtica mea a fost la 20 de săptămâni, însă acum am ajuns la jumătatea lunii, ceea ce înseamnă că vă invit să vedeţi cum arată burtica de 22 de săptămâni. Mai mult, vreau să vă şi povestesc pe scurt cum mă/ne mai simţim în ultima perioadă.

Nu ştiu cum o să vi se pară vouă (deşi comparativ cu s20 pare cam la fel, eu o simt mai mare), dar eu deja mă simt elefănţică. Într-adevăr, a crescut burtica binişor (îmi pare rău că nu am măsurat în centimetri înainte de a rămâne însărcinată, de curiozitate), dar chiar şi aşa, încă sunt persoane care nu observă. Bine, depinde foarte mult şi tipul de haine pe care îl port – atunci când mă îmbrac mai sporty, ca în foto de mai sus, se vede! Dar cât am purtat pulovere sau rochii largi nu m-a întrebat nimeni de ce m-am îngrăşat :).

Iată cum arată burtica mea la 22 de săptămâni:

Cum mă simt în a 22a săptămână de sarcină şi ce probleme am avut:
Zilele trecute mă îngrijorasem că nu mai simt bebeluşul mişcându-se (vă mai amintiţi de articolul Cinci lucruri pe care nu trebuie să i le spui unei femei însărcinate? Ei bine, cineva mi-a povestit cu lux de amănunte o poveste tristă şi m-a pus în gardă: trebuie să simt bebeluşul cât mai mult mişcându-se, altfel e grav!). Eu citisem că un bebeluş doarme cam 16 ore la această vârstă, dar povestea aceea horror… Parcă mi-a şi trecut o dată prin gând să mă duc la o ecografie de urgenţă, dar a venit seara, m-am luat cu altceva şi… am uitat. Când m-am băgat în pat şi m-am liniştit, bineînţeles că bebe a început să se foiască. Iar acum, când vă scriu, mă boxează bine! Aşa că am învăţat ceva din asta: decât să mă gândesc la ce e mai rău, mai bine mă aşez în pat şi încerc să mă liniştesc, pentru a o simţi.

Citeşte mai departe… “Cum arată burtica la 22 de săptămâni + cum ne mai simţim”

Acum câteva zile vă scriam un articol intitulat Mit sau adevăr: au şi tăticii pofte şi greţuri atunci când tu eşti însărcinată? şi de atunci am mai descoperit şi aflat câteva superstiţii pe care îmi doresc să le împărtăşesc cu voi. Nu de alta, dar haideţi să le analizăm şi să vedem dacă au vreo logică sau nu!

1.Dacă mănânci sau ai în casă drjodie, nu rămâi însărcinată. Cuu…uuum? Dar ce treabă are una cu alta? Drojdia sau orice aliment, condiment, băutură etc ajunge în stomac, care nu are nicio legătură cu uterul, ovulul, ovarele – în sfârşit, cu sistemul reproducător. Nu există nicio legătură demonstrată ştiinţific între cele două!

Într-adevăr, există plante şi ceaiuri (de pildă, cele de rostopască, tătăneasă, salvie) care pot avea ceva de spus în sarcină (unele datorită cofeinei pe care le conţin), însă asta dacă bei în cantităţi industriale, zilnic. Însă superstiţia noastră implica drojdia!

2. Forma burţii îţi spune sexul copilului. În primul rând, trebuie să ai o burtă vizibilă. De vreo 5-6 luni aşa, ca să o poţi compara cu o minge (cea de baschet indică faptul că ai băiat, zic expertele care scanează ochiometric burticile!). Nu-i aşa că e o prostie? La vârsta asta, orice medic ginecolog îţi poate spune ce sex are bebeluşul tău. De ce să umbli cu burta goală, să te pipăie toate vecinele şi babele, ca mai apoi să îşi dea cu părerea? Serios acum. Fă o ecografie! E mai simplu şi mai sigur.

Citeşte mai departe… “Şapte superstiţii şi mituri înainte de sarcină şi în sarcină”

Dacă tot am povestit despre Opt nume greceşti de fete + semnificaţii, m-am gândit ca astăzi să vizităm o altă ţară pentru inspiraţie atunci când vine vorba despre numele viitoarelor noastre fetiţe. Fie că sunteţi îndrăgostite de Italia sau de limbă, cu siguranţă măcar unul dintre numele pe care îmi doresc să vi le propun vă vor plăcea!
În acest sens, voi scrie opt nume italieneşti de fete care îmi plac mie şi pe care le-aş folosi pentru bebeluşa mea!

Să începem:

1. Aida. Îmi place mult, mult, cum sună şi e foarte asemănător numelui meu (care, spre bucuria mea, îmi place). În plus, înseamnă “bucuros/oasă”.
2. Francesca. Un nume pe care l-am mai întâlnit la noi, chiar şi la fete sau femei de vârste mai mari. Deşi este un nume italienesc de fetiţă, îşi trage originile din Franţa, însemnând “om liber”. O poţi alinta Franky!
3. Evelina. Nu îmi place în această formă extinsă, însă Eva… sună aşa, ca o adiere de vânt. Semnificaţia numelui “Evelina” este “dorită”.
4. Carmella. Un nume relativ nou, care sună destul de bine! Semnificaţia sa: “grădină cu flori”.

Citeşte mai departe… “Opt nume italieneşti de fete + semnificaţii”

Astăzi am dat peste un subiect care m-a amuzat, drept să vă spun. O anume tipă, pe care nu o cunosc (şi nici nu e relevant sau important asta) se întreba dacă au şi tăticii pofte şi greţuri atunci când tu eşti însărcinată? Spunea că soţul ei pofteşte foaaaarte tare la guacamole şi la un anume tip de cafea din Starbucks. Alta a adăugat şi ea că soţul ei a început să vomite mai des de când e ea însărcinată, iar o a treia a povestit despre soţul ei care resimte greţurile de dimineaţă. Măăăăăăăăăi să fie!

Chiar aşa de sensibili or fi tăticii ăştia? Mie mi se par un pic trase de păr situaţiile de mai sus. Înţeleg că el empatizează când te vede leşinată, îmbrăţişând toaleta (dacă sunteţi curioase, puteţi citi articolul Cum te simţi în primul trimestru de sarcină pentru a afla despre experienţa mea), dar de aici şi până la a dezvolta propriile greţuri şi simptome de femeie însărcinată parcă e cam cale-lungă.

Citeşte mai departe… “Mit sau adevăr: au şi tăticii pofte şi greţuri atunci când tu eşti însărcinată?”

Dragilor, dacă acum câteva zile vă povesteam despre Cum arată burtica la 18 săptămâni şi primele cumpărături pe care le-am făcut, iată că am scăpat iar în mall şi am mai cumpărat câteva hăinuţe pentru burtică. După cum veţi putea vedea, faţă de articolul anterior, acum am mai schimbat un pic tema şi am ales haine mai potrivite unei femei însărcinate. Cel puţin, aşa mi se par mie!

Burtica a început să prindă binişor contur (aţi văzut cum arată burtica la 20 de săptămâni), iar unele persoane încep să îşi dea seama că m-am cam… pufoşit. Era şi timpul, nu? Ei, şi fiindcă încep să prind proporţii, iată ce mi-am mai cumpărat:

Voi începe cu lucrurile de purtat afară, în speţă cu o rochiţă pe care eu o ador. Este luată din Reserved, a costat până în 100 de lei şi toată şmecheria stă, din punctul meu de vedere, în detaliul de la gât: mărgeluţele cusute fin la bază. În dreapta sus e detaliul faţă, iar în dreapta jos, spatele în V. Superb, nu? Ca să nu mai spun că e largă, uşurică şi se aşează super.

Un pulovăr pe care îl iubesc tare-tare este acesta, luat de la Etic. Preţ: în jur de 60 de lei. E foaaaaarte larg (se poate observa din poză) şi are un material foarte fin. E şi destul de lunguţ, nu rămâi cu burtica goală… ce mai, e superb, l-aş purta non stop! Citeşte mai departe… “Ce lucruri am mai cumpărat pentru burtică (săptămâna a20a de sarcină)”

În ultima perioadă am văzut foarte multe discuţii referitoare la întrebarea aceasta: Fumatul în timpul sarcinii – da sau ba?. Ca la orice subiect, părerile sunt împărţite, însă eu vreau să vă spun care este punctul meu de vedere vis-a-vis de acest subiect. Probabil voi deschide cutia Pandorei, dar cred că este un lucru important şi aş dori să povestesc un pic despre experienţa mea.

În primul rând, trebuie să vă spun că acum aproape un an am fost o epavă. Din cauza unor evenimente care s-au lăsat cu spital şi mult spate întors fix când aveam cea mai mare nevoie, am căzut într-o prăpastie destul de adâncă. Nu ştiu cum am ieşit de acolo – şi nu asta e important, ci voiam să vă prezint un pic anul 2015 al meu. De la o ţigară săptămâna asta, la două-trei la ieşitul în club şi fumat dimineaţă cafea+ţigară, ajunsesem la jumătate de pachet pe zi. La un pachet. Şi chiar la două… Îmi simţeam plămânii grei, mocirloşi, respiram ciudat, şi totuşi ţigările erau singura alinare, erau mereu acolo, aproape. La serviciu fumam mai puţin, pentru că aveam treabă, dar seara, când ajungeam acasă, ieşeam pe balcon şi le sudam. Singura masă pe care o aveam era la prânz, la muncă, dar nici aia, pentru că nu mergeam mereu la cantină. Ajunsesem să am ţigări prin toate dulapurile, prin toate camerele, ca nu cumva să rămân fără. Aşadar, de la ţigara fumată de plăcere sau de moft, ajunsesem la dependenţă groaznică. V-am scris toate acestea ca să nu credeţi că sunt vreo sfântă care nu a fumat niciodată în viaţă şi vine şi vă arată cu degetul, dându-vă lecţii de morală sau de “aşa nu, ruşine!”. Nu, chiar deloc! Dimpotrivă, am fost cât se poate de sinceră în zugrăvirea vieţii mele de atunci.

Buuun… şi totuşi, uşor-uşor, am început să mă ridic. A trecut timpul, m-am apucat de una, de alta şi uite-aşa mi-am revenit. Prin vară am decis că ar fi timpul să mă liniştesc şi să încerc să avem o viaţă normală, care includea – ghici – şi un copil.

Citeşte mai departe… “Fumatul în timpul sarcinii – povestea mea”