Lucruri de care îmi era frică atunci când eram însărcinată

După cum ştiţi, domnişoara Fundiţă toooooocmai a împlinit un an. Anul trecut, pe vremea asta, abia o scosesem din burtică. Ce melancolică am fost zilele trecute! De aceeea, într-o zi, cât o alăptam, uitându-mă la ea, mi-au venit în gând câteva lucruri de care îmi era frică atunci când eram însărcinată. Hă-hă-hă, ce idei năstruşnice mai aveam! Sau stai… nu erau chiar năstruşnice? Poate le-aţi avut şi voi?

1. Marea mea frică a fost legată de evoluţia sarcinii. Mi-a fost frică în fiecare zi că nu o s-o mai simt acolo, că pot avea avort spontan, că pot naşte prematur, că mi se poate face rău, rău, că pot cădea din picioare şi că mă pot lovi. Că o să vină cineva şi o să îmi dea un pumn în burtă şi că o s-o pierd, fară a putea face ceva. Mă sugruma gândul ăsta, abia aşteptam să ajung acasă, în mediul în care mă simţeam oarecum în siguranţă.

Citeşte mai departe… “Lucruri de care îmi era frică atunci când eram însărcinată”

Naşterea la Spitalul Universitar din Bucureşti

Bucureşti, final de octombrie 2016, 36 de săptămâni, ne întoarcem în țară după ani buni în Germania pentru ca bebe să fie lângă bunici, să se nască în țara ei, să învețe limba ei, valori şi tradiţii .

Într-un timp atât de scurt voiam un doctor şi un spital/clinica pro alăptare, pro naștere naturală și un loc unde ştiu că pot avea bebelușul cu mine în rezervă. Pentru că viitoarea naşă de cununie lucrează la Universitar, am decis să rămân acolo, auzind în același timp că s-ar încadra în căutările mele. Asa că am spus: “-Pentru ce să dau 2000 de euro unei clinici ce mi oferă poate acelaşi lucru ca spitalul ăsta?” Spuneam eu ca e vorba doar de confort… Naşa mea mi-a făcut legătura cu unul dintre cei mai buni ginecologi de acolo, dr. Badiu, aşa că am decis să mergem împreună. Am avut câteva controale la dânsul, stiind că DPN-ul meu ar fi 22.12.2016.

În data de 22, termenul, merg din nou la un consult. Mi se spune că domniţa mea nu are nicio voinţă de a ieşi, aşa că “Revino în 3 zile pentru un alt consult. Dar mergi la camera de gardă, căci eu până pe 9 ianuarie am concediu”. Şi uite acesta a fost un prim pas în întregul gust amar ce mi-a rămas legat de acest spital/doctor.  Am revenit în ziua de Crăciun, am stat de la 12 dimineaţa până a doua zi la 12 internată, mi s-au făcut ecografe peste ecografe şi monitorizări peste monitorizări, tot spunându-mi-se că e mai bine să scoatem copilul. Plecasem cu lecția de acasă că nu voi ceda , ştiind că se încurajează în masă cezariana.

Citeşte mai departe… “Naşterea la Spitalul Universitar din Bucureşti”

Zece idei de cadouri pe care le poţi face unei proaspete mămici

În cazul în care nu ai vizitat-o pe proaspăta mămică la spital (fie ea prietenă, colegă de muncă, de facultate etc) şi te hotărăşti să mergi la ea acasă, îţi propun zece idei de cadouri utile pe care le poţi face unei proaspete mămici. Eu una aş fi super încântată de ele (pe unele le-am şi primit), de aceea mi-a venit ideea de a le strânge într-un articol.

Din start vă spun că eu exclud din listă abonamentele la spa, cosmeticele şi weekend-urile la munte. O proaspătă mămică abia are timp de mers la toaletă, e preocupată de bebe – cu siguranţă nu se va despărţi de el în perioada cât e mic, mic, pentru a merge la spa. Aşa că haideţi să vedem cele zece idei de cadouri pe care le poţi face unei proaspete mămici!

  1. Dacă tot a venit vremea caldă, asta înseamnă că în piaţă există fructe proaspete din belşug. Ai putea ca weekendul viitor să mergi în piaţă şi să alegi câteva nectarine, piersici, afine, mure, zmeură, banane etc (ce ştii tu că i-ar plăcea). Pune-le într-un coşuleţ şi du-i-le! Prietena ta va fi super încântată (nici nu ai idee cât de mult ne dorim fructe proaspete şi cât de greu ne e să mergem în piaţă cu bebe!). Dacă e iarnă, umple coşuleţul cu fructe din hypermarket. Şi adaugă şi un avocado – doi, dacă găseşti!
  2. Dacă nu îţi surâde ideea de fructe proaspete, cumpără câteva prăjituri. Care e preferata ei? Savarina sau eclerul? Sau cel mai bine, ia câteva sortimente de mini-prăjituri sau câteva bomboane de calitate. Ştim cu toate ce efect au dulciurile asupra femeilor, nu e aşa?
  3. Mâncare gătită. Ştii cât de mult înseamnă o ciorbă caldă, când tu ai mâncat doar uscături în ultimele zile? (eu nu am avut pe nimeni care să mă ajute, nici măcar să îmi gătească). Dacă nu eşti tu as în a găti, comandă ceva. Cadoul acesta va fi foarte apreciat, crede-mă!
    Biberoane, lapte praf (că tot veni vorba despre papa) eu nu aş lua– poate că mama va alăpta! Nu e încurajator deloc să primeşti biberoane dacă te chinui să alăptezi.

sursa: monogrambabygifts.com

Citeşte mai departe… “Zece idei de cadouri pe care le poţi face unei proaspete mămici”

Aşa, şi de ce porţi bikinii ăia?

…mă îmbrăcam în camera cealaltă atunci când am auzit întrebarea: “-Aşa, şi de ce porţi bikinii ăia?” Fără să vreau, m-am uitat la bikinii mei. Perfecţi, negri, cu dantelă (slăbiciunea mea), comandaţi din America. Cum adică, de ce îi port? Instinctiv, m-am uitat să văd dacă sunt murdari sau rupţi, Doamne iartă-mă. Dar nu era cazul… sau cel puţin, nu vedeam eu. Aşa că am terminat de îmbrăcat şi am mers înapoi în camera de consultaţii.

Întrebarea mi s-a părut deplasată, nu ştiam de ce anume mi-a fost adresată şi după ce m-am aşezat, medicul ginecolog meu mi-a repetat aceeaşi întrebare: “-De ce porţi bikinii ăia?”

Evident că nu puteam să îi spun ce v-am spus vouă (că-s negri şi perfecţi, de aia îi port), aşa că i-am spus că nu înţeleg de ce mă întreabă asta. Şi medicul meu mi-a explicat că purtarea bikinilor (a chiloţilor de tip tanga) nu este recomandată, mai ales în sarcină. Eu abia aveam vreo lună de bebeluşeală şi nu îmi închipuiam viaţa cu chiloţi de apă adâncă, cum le spun eu celor clasici. Însă aveam să aflu că de fapt, purtarea chiloţilor tip bikini/tanga prevăzuţi cu şnur sau bucată îngustă de material între fese favorizează răspândirea bacteriilor din zona anusului spre zona vaginală. Say… what? E logic, însă nu m-am gândit niciodată la asta! Mai mult decât atât, medicul mi-a spus că bacteria e-coli (escherichia coli) este una dintre cele mai întâlnite şi bucuroase în acel mediu, iar tratamentul ei constă în administrarea de antibiotice. Treabă serioasă, nu glumă!

Citeşte mai departe… “Aşa, şi de ce porţi bikinii ăia?”

Vizita la spital la o proaspătă mămică – da sau ba?

Vă povesteam despre naşterea la maternitatea Bucur şi atunci vă spuneam că printre minusuri se afla şi faptul că nu prea am avut parte de intimitate. De aceea, azi vă invit să vorbim mai pe larg despre vizita la spital – experienţa mea. Sunt curioasă de răspunsul vostru de la finalul articolului: Vizita la spital la o proaspătă mămică – da sau ba?

În primul rând, după ce am născut am fost mutată la un salon de terapie intensivă în care se mai aflau deja două proaspete mămici. Una născuse cu o zi înainte, iar cealaltă cu câteva ore înaintea mea. În prima zi nu am avut voie să mâncăm, aşa că la mine şi la cealaltă mămică au venit proaspeţii tătici cu compot, zeamă de la supă etc, fiecare cu ce s-a priceput. Tati a stat fix 5 minute pe ceas, pentru că venise la o oră la care se schimba tura sau ceva administrativ, aşa că mi-a lăsat ce a avut de lăsat şi gata.

Prima noapte la terapie intensivă a fost un chin, pentru că una dintre fete a sforăit. Oameni buni, a sforăit de parcă era lângă ureche mea (vă recomand să citiţi ce ar trebui să conţină bagajul de spital în acest sens). Cu simţ de răspundere, adânc, ritmic – picătura chinezească. Nu am pus geană pe geană toată noaptea, aşa că dimineaţa eram irascibilă şi obosită ruptă. Tocmai trecusem printr-o operaţie şi nu mai menţionez şi durerea sau senzaţia de aoleu, îmi cade burta – şi nu reuşisem să dorm deloc! Şi de parcă sforăitul nu ar fi fost de ajuns, de cum s-a trezit mămica, odihnită, a început să dea telefoane. Yup, la 7 dimineaţa. Eu am avut telefonul pe silent toată perioada petrecută în salonul de terapie intensivă.

surs foto: prideinmadness.com

Citeşte mai departe… “Vizita la spital la o proaspătă mămică – da sau ba?”

Obiecte necesare bebeluşului în primele săptămâni petrecute acasă

Acum ceva timp am povestit despre bagajul de spital, aşa că astăzi vă invit să vorbim un pic despre câteva obiecte necesare bebeluşului în primele săptămâni petrecute acasă. Pe aceeaşi listă (primită în cadrul cursurilor de puericultură gratuite de la Maternitatea Bucur) cu bagajul de luat la spital am găsit-o şi pe aceasta şi m-am gândit că şi vouă vă va fi de ajutor, mai ales dacă sunteţi la primul bebeluş – aşa, ca noi.

Obiecte necesare bebeluşului în primele săptămâni petrecute acasă, recomandate de cei de la Maternitatea Bucur (cu roşu sunt observaţiile mele):

  • pompă pentru secreţiile nazale cu vârf de silicon sau pompiţă electrică, aspirator nazal sau batistuţa sugarului (Unele mămici nu îi văd rostul, dar noi am luat una din Bebe Tei, 10 lei. Nu ştiu dacă e de calitate sau nu, dar am luat-o pentru orice eventualitate).
  • ser fiziologic sau apă de mare (Marimer am ales noi) (avem şi, şi)
  • alcool pentru buric şi comprese sterile (le vom folosi şi pentru igiena ochilor) – am luat betadină şi câteva punguţe de comprese
  • unguent sau cremă pentru iritaţii (dacă bugetul este mai redus, putem lua şi cremă de gălbenele) – am luat Bioderma;
  • şerveţele umede – am luat un pachet de 100;
  • hăinuţe pentru 0-3 luni: body-uri, costumaşe, tricouri etc în funcţie de anotimp – avem multe primite, însă am şi cumpărat unele de la Danina Line. Mi se par subţirele şi la un body s-a luat un pic din imprimeu la prima spălare, deci voi alege un alt brand pe viitor.
  • termometru corp (avem atât clasic, care se poate introduce rectal, cât şi digital);

sursa foto: clipartbest.com/baby-stuff

Citeşte mai departe… “Obiecte necesare bebeluşului în primele săptămâni petrecute acasă”

Nașterea la maternitatea Bucur – experiența mea

Sunt sigură că sunt multe viitoare mămici care vor să afle despre naşterea la maternitatea Bucur. Ce se întâmplă, cum se întâmplă… aşa eram şi eu înainte de eveniment. De aceea, vreau ca în acest articol să vă povestesc despre experienţa mea – cum am născut la maternitatea Bucur, ce condiţii sunt, cât am stat internată şi alte detalii de acest gen.

În primul rând, v-am povestit despre primul contact cu maternitatea Bucur atunci când am pomenit despre travaliul fals. Rămăsesem cu o impresie foarte plăcută şi grijile privind naşterea în această unitate scăzuseră.

Hotărâsem împreună cu medicul care mi-a urmărit sarcina (domnul doctor Poenaru) să ne vedem într-o vineri la spital după episodul cu travaliul fals. Numai că miercuri seara am început să simt nişte contracţii. Uşoare. Ceva era altfel faţă de ce simţisem cu câteva zile înainte. Mi-am făcut un duş călduţ, am luat un no spa şi m-am băgat în pat. Bebe avea 38 s şi 4 zile după calcule (ecografic a fost mereu cu aproximativ 2 s mai mare). Am dormit cu chiu cu vai, pentru că burtica deja era foarte mare (aţi văzut-o în articolul Cum arată burtica la 38 de săptămâni şi cum ne mai simţim), iar dimineaţă m-am trezit la 6 cu aceleaşi simptome. Mai mult, din când în când erau mai intense contracţiile. Am stat cu ochii în tavan până pe la 10 şi am adormit iar. Pe la 11 m-a sunat mama, am vorbit cu ea… şi am mers la baie, să fac un duş, să mă spăl pe dinţi – ştiţi voi. Numai că fix atunci am văzut sânge pe hârtia igienică şi am zis că gata – e clar, azi nasc! L-am anunţat pe tati, am făcut duşul propus, am luat actele (bagajul era deja în maşină) şi haaaaaaai la spital!

Medicul a venit în câteva minute de la sosirea mea la camera de gardă. M-a palpat, m-a consultat şi… nu prea se auzeau bătăile inimii lui bebe. Fuga la eco, fuga la alte aparate, fuga la sânge pentru analize, rapid internare – era clar, urma să nasc în acea zi. Eu mi-am dorit să încerc naştere naturală, după cum v-am tot povestit de-a lungul articolelor, însă acest lucru nu a fost posibil. Bebe a avut probleme şi cu cordonul, aşa că am fost dusă în sala de operaţii destul de rapid.

Cum a decurs operaţia de cezariană la maternitatea Bucur:

M-am schimbat la garderobă într-o cămaşă de noapte şi am lăsat bagajul la tati. Apoi am mers la etaj, la una dintre camera de naşteri (dotată cu un singur pat şi aparatură – nu am auzit pe nimeni ţipând sau urlând, chiar mi-era teamă de asta în cazul naşterii naturale. Mă gândeam că voi fi descurajată auzind).

Am fost întrebată dacă sunt epilată (s-a nimerit ca fix cu o zi înainte să merg la salon pentru epilare totală cu ceară – ştiam eu ce ştiam!). Nu s-a pus problema de clismă, în cazul în care vă întrebaţi. Am fost conectată la un aparat pentru monitorizarea activităţii fetale, mi s-au făcut analizele. În acest timp, dr. Poenaru a venit la mine şi m-a întrebat cum mă simt, mi-a mai explicat o dată situaţia, mi-a cerut părerea şi am hotărât de comun acord să facem cezariană. Între timp a venit şi anestezistul, dr. Raicu, care mi-a explicat exact ce urmează să se întâmple. Cum bagă acul, mitul “dureri de cap” după anestezie (mi-a spus că nu a avut nicio pacientă care să se plângă de aşa ceva – nici eu nu am avut problema aceasta). I-am pus câteva întrebări, mi-a răspuns şi asta a fost. Trebuie să subliniez profesionalismul şi calmul său. Deşi era o situaţie destul de urgentă, nu m-a repezit şi până nu s-a asigurat că mi-a spus toţi paşii nu a plecat.

Apoi am mers singură către sala de operaţie.

Citeşte mai departe… “Nașterea la maternitatea Bucur – experiența mea”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...