Obiecte necesare bebeluşului în primele săptămâni petrecute acasă

Acum ceva timp am povestit despre bagajul de spital, aşa că astăzi vă invit să vorbim un pic despre câteva obiecte necesare bebeluşului în primele săptămâni petrecute acasă. Pe aceeaşi listă (primită în cadrul cursurilor de puericultură gratuite de la Maternitatea Bucur) cu bagajul de luat la spital am găsit-o şi pe aceasta şi m-am gândit că şi vouă vă va fi de ajutor, mai ales dacă sunteţi la primul bebeluş – aşa, ca noi.

Obiecte necesare bebeluşului în primele săptămâni petrecute acasă, recomandate de cei de la Maternitatea Bucur (cu roşu sunt observaţiile mele):

  • pompă pentru secreţiile nazale cu vârf de silicon sau pompiţă electrică, aspirator nazal sau batistuţa sugarului (Unele mămici nu îi văd rostul, dar noi am luat una din Bebe Tei, 10 lei. Nu ştiu dacă e de calitate sau nu, dar am luat-o pentru orice eventualitate).
  • ser fiziologic sau apă de mare (Marimer am ales noi) (avem şi, şi)
  • alcool pentru buric şi comprese sterile (le vom folosi şi pentru igiena ochilor) – am luat betadină şi câteva punguţe de comprese
  • unguent sau cremă pentru iritaţii (dacă bugetul este mai redus, putem lua şi cremă de gălbenele) – am luat Bioderma;
  • şerveţele umede – am luat un pachet de 100;
  • hăinuţe pentru 0-3 luni: body-uri, costumaşe, tricouri etc în funcţie de anotimp – avem multe primite, însă am şi cumpărat unele de la Danina Line. Mi se par subţirele şi la un body s-a luat un pic din imprimeu la prima spălare, deci voi alege un alt brand pe viitor.
  • termometru corp (avem atât clasic, care se poate introduce rectal, cât şi digital);

sursa foto: clipartbest.com/baby-stuff

Citeşte mai departe… “Obiecte necesare bebeluşului în primele săptămâni petrecute acasă”

Nașterea la maternitatea Bucur – experiența mea

Sunt sigură că sunt multe viitoare mămici care vor să afle despre naşterea la maternitatea Bucur. Ce se întâmplă, cum se întâmplă… aşa eram şi eu înainte de eveniment. De aceea, vreau ca în acest articol să vă povestesc despre experienţa mea – cum am născut la maternitatea Bucur, ce condiţii sunt, cât am stat internată şi alte detalii de acest gen.

În primul rând, v-am povestit despre primul contact cu maternitatea Bucur atunci când am pomenit despre travaliul fals. Rămăsesem cu o impresie foarte plăcută şi grijile privind naşterea în această unitate scăzuseră.

Hotărâsem împreună cu medicul care mi-a urmărit sarcina (domnul doctor Poenaru) să ne vedem într-o vineri la spital după episodul cu travaliul fals. Numai că miercuri seara am început să simt nişte contracţii. Uşoare. Ceva era altfel faţă de ce simţisem cu câteva zile înainte. Mi-am făcut un duş călduţ, am luat un no spa şi m-am băgat în pat. Bebe avea 38 s şi 4 zile după calcule (ecografic a fost mereu cu aproximativ 2 s mai mare). Am dormit cu chiu cu vai, pentru că burtica deja era foarte mare (aţi văzut-o în articolul Cum arată burtica la 38 de săptămâni şi cum ne mai simţim), iar dimineaţă m-am trezit la 6 cu aceleaşi simptome. Mai mult, din când în când erau mai intense contracţiile. Am stat cu ochii în tavan până pe la 10 şi am adormit iar. Pe la 11 m-a sunat mama, am vorbit cu ea… şi am mers la baie, să fac un duş, să mă spăl pe dinţi – ştiţi voi. Numai că fix atunci am văzut sânge pe hârtia igienică şi am zis că gata – e clar, azi nasc! L-am anunţat pe tati, am făcut duşul propus, am luat actele (bagajul era deja în maşină) şi haaaaaaai la spital!

Medicul a venit în câteva minute de la sosirea mea la camera de gardă. M-a palpat, m-a consultat şi… nu prea se auzeau bătăile inimii lui bebe. Fuga la eco, fuga la alte aparate, fuga la sânge pentru analize, rapid internare – era clar, urma să nasc în acea zi. Eu mi-am dorit să încerc naştere naturală, după cum v-am tot povestit de-a lungul articolelor, însă acest lucru nu a fost posibil. Bebe a avut probleme şi cu cordonul, aşa că am fost dusă în sala de operaţii destul de rapid.

Cum a decurs operaţia de cezariană la maternitatea Bucur:

După cum vă spuneam, m-am schimbat la garderobă într-o cămaşă de noapte şi am lăsat bagajul la tati. Apoi am mers la etaj, la una dintre camera de naşteri (dotată cu un singur pat şi aparatură – nu am auzit pe nimeni ţipând sau urlând, chiar mi-era teamă de asta în cazul naşterii naturale. Mă gândeam că voi fi descurajată auzind).

Am fost întrebată dacă sunt epilată (s-a nimerit ca fix cu o zi înainte să merg la salon pentru epilare totală cu ceară – ştiam eu ce ştiam!). Nu s-a pus problema de clismă, în cazul în care vă întrebaţi. Am fost conectată la un aparat pentru monitorizarea activităţii fetale, mi s-au făcut analizele. În acest timp, dr. Poenaru a venit la mine şi m-a întrebat cum mă simt, mi-a mai explicat o dată situaţia, mi-a cerut părerea şi am hotărât de comun acord să facem cezariană. Între timp a venit şi anestezistul, dr. Raicu, care mi-a explicat exact ce urmează să se întâmple. Cum bagă acul, mitul “dureri de cap” după anestezie (mi-a spus că nu a avut nicio pacientă care să se plângă de aşa ceva – nici eu nu am avut problema aceasta). I-am pus câteva întrebări, mi-a răspuns şi asta a fost. Trebuie să subliniez profesionalismul şi calmul său. Deşi era o situaţie destul de urgentă, nu m-a repezit şi până nu s-a asigurat că mi-a spus toţi paşii nu a plecat.

Apoi am mers singură către sala de operaţie.

Citeşte mai departe… “Nașterea la maternitatea Bucur – experiența mea”

Semne pentru travaliul fals – ce înseamnă şi ce trebuie să faci

Pe când eram în săptămâna 36 de sarcină am avut un episod care s-a dovedit a fi un travaliu fals. Însă fiind la prima sarcină, habar nu avea ce se întâmplă, mai ales că semnele erau contradictorii, aşa că am mers la spital. Vreau să vă povestesc şi vouă despre semnele travaliului fals, ce înseamnă şi ce trebuie să faci atunci când simţi ceva… însă nu ştii dacă este doar alarmă falsă.

În primul rând, să vă spun de ce mi s-a părut mie că urmează să nasc. În ultimele zile observasem ceva secreţie albicioasă pe absorbant şi în seara cu pricina deja începuse să picure. Asta şi cu câteva strângeri ale abdomenului şi dureri în partea inferioară m-au făcut să mă gândesc că urmează să nasc. Am luat un no spa şi m-am pus pe urmărit dopul gelatinos. O fi căzut şi nu am văzut eu? Nu avea cum, pentru că verific de fiecare dată. M-am apucat de contorizat contracţiile. Nu erau la intervale scurte, dimpotrivă: la 20 de minute. Dar erau dureroase şi se duceau către spate… Aşadar, eram în dilemă. Este travaliu fals sau chiar urmează să nasc? Am tot citit informaţii şi aşa am aflat că dacă s-a rupt apa şi pierzi lichid (poate tocmai el picura aşa), bebeluşul ar putea fi în pericol.

sursa foto: newkidscenter.com

Citeşte mai departe… “Semne pentru travaliul fals – ce înseamnă şi ce trebuie să faci”

Cum e să fii însărcinată – experienţa mea

Am născut! Suntem bine, acasă, şi abia aştept să vă povestesc mai multe detalii. Până atunci însă, am decis să vă povestesc Cum e să fii însărcinată – experienţa mea. Şi asta ca urmare a unor întrebări ale prietenelor mele curioase, care nu s-au decis încă să facă acest pas.

Mărturisesc că întrebarea m-a pus un pic în dificultate, mai ales că nu vreau să le descurajez pe sărmanele fete, însă trebuie să o spun pe aia dreaptă: cred că femeile însărcinate sunt eroine! Zău aşa! Şi vă voi argumenta în rândurile de mai jos de ce cred asta.

În primul rând, am întâlnit femei care mi-au spus că perioada sarcinii a fost (sau este) cea mai frumoasă perioadă din viaţa unei femei. Numai că la această afirmaţie, eu am ridicat o sprânceană. Probabil mă veţi vedea ca pe o insensibilă, dar mă întreb: cum Doamne iartă-mă să fie cea mai frumoasă perioadă, când eu în primele trei luni am ţinut mai mult toaleta în braţe decât pe tati? Când îmi amintesc cum mă trezeam dimineaţa şi îmi venea să vărs totul din mine, de aveam impresia că mai am un pic şi îmi dau ultima suflare? (puteţi citi mai pe larg despre cum te simţi în primul trimestru de sarcină – experienţa mea)

Citeşte mai departe… “Cum e să fii însărcinată – experienţa mea”

Cum arată burtica la 38 de săptămâni şi cum ne mai simţim

A trecut fix o lună de când am pus poze ca să vedeţi şi să aflaţi cum arată burtica mea la 34 de săptămâni şi cum ne mai simţim. Între timp s-au întâmplat o mulţime de lucruri şi cred că este cam ultimul articol de acest tip pe care vi-l scriu. Nu de alta, dar nu cred că bebe va mai apuca săptămâna 39 în culcuşul lui călduţ.

Să începem ca de obicei cu desenul cu care suntem obişnuite, iar apoi va urma şi un mic colaj cu poze ale burticii mele:

În această săptămână bebeluşul este deja întors şi se pregăteşte de venirea pe lume. Dacă se naşte acum, nu mai este considerat prematur. Dimpotrivă: mulţi bebeluşi se nasc la 38 de săptămâni. Se spune că fetiţele sunt mai grăbite decât baieţeii, însă nu este o regulă. Fiecare bebeluş decide când va sosi pe lume!

În săptămâna 38 de sarcină bebeluşul are în jur de 50 de cm şi 3 kg. Fetiţa noastră are deja 3.500 grame, ceea ce înseamă că e destul de mare. Până la naştere e posibil să ajungă la 4 kg!

Ce s-a mai întâmplat cu bebe în ultima lună: în primul rând, s-au maturat organele. Plămânii sunt funcţionali 100%, putând respira singuri. Lanugo (părul fin de pe pielea bebeluşului) va fi căzut deja până acum şi va fi fost înghiţit de cel mic, constituind primul scaun al bebeluşului denumit meconiu. Acum bebe este acoperit de stratul de vernix. Este posibil ca până acum să fi avut parte de contracţii sau travaliu fals (contracţiile Braxton Hicks). Eu am avut parte de un asemenea episod, am mers la urgenţe, însă a fost alarmă falsă (sper să am timp să vă povestesc şi asta).

Bebeluşul nu se mai mişcă atât de mult, pentru că nu prea mai are loc, însă trebuie să urmăriţi mişcările şi să vă asiguraţi că ele există.

Cum arată burtica mea la 36-37 şi 38 de săptămâni:

Citeşte mai departe… “Cum arată burtica la 38 de săptămâni şi cum ne mai simţim”

Bagajul de spital: ce iei de acasă pentru tine şi pentru bebeluş

Atunci când vă povesteam despre cum arată burtica la 34 de săptămâni şi cum ne mai simţim v-am promis că o să vă vorbesc şi despre bagajul de spital. În cazul în care veţi naşte la privat, e simplu: majoritatea unităţilor oferă de la mâncare la hăinuţe şi scutece pentru copii, până la tampoane şi creme pentru sâni.

Însă altfel stă treaba atunci când naşti la stat. Vei avea nevoie de lucruri atât pentru tine, cât şi pentru bebeluş.E bine să le luaţi din timp, pentru că în ultimele săptămâni de sarcină vă va fi mai greu să vă mişcaţi.

După cum ştiţi, eu voi naşte la maternitatea Bucur, aşa că în timpul cursurilor de puericultură am primit o listă pentru bagajul de spital. Ţineţi minte că fiecare maternitate are nevoile sale, aşa că aţi face bine să vă interesaţi din timp – ori la maternitate direct, ori prin medicul ginecolog care vă urmăreşte sarcina.

Cum arată lista lucrurilor din bagajul de spital de la Maternitatea Bucur (Bucureşti):

Lucruri necesare pentru mamă (cu roşu sunt observaţiile mele; în principal am pus fiecare obiect de pe listă în bagaj, însă la unele am avut ceva de adăugat. Cu roz sunt observaţiile mele după externare, ca să ştiţi ce anume am folosit într-adevăr)

  • carte de identitate (paşaport) şi card de sănătate – cardul îl primiţi înapoi la externare ;
  • dosarul analizelor făcute pe parcursul sarcinii – ordonate în funcţie de dată – a fost necesar, s-au uitat medicul şi anestezistul pe el;
  • pompă de muls (unele maternităţi pot avea în dotare, întrebaţi – la maternitatea Bucur este doar o pompă, aşa că mai bine vă luaţi voi) – eu am una dublă, electrică, de la Spectra – m-a ajutat foarte mult în primele zile, vă recomand să vă luaţi. Colega de rezervă avea manuală şi s-a chinuit ceva. Mare atenţie: cea de la spital nu e sterilă, aşa că e posibil să vă ceară să aruncaţi ce aţi scos – întrebaţi înainte;
  • mameloane artificiale – eu nu mi-am luat, nu este cazul – nu am avut nevoie;
  • agrafe de păr, elastice (dacă mama are părul lung) – cine a stat să îşi aranjeze părul? Un elastic a fost suficient;
  • cămăşi de noapte (cel puţin 3) şi 1 halat sau capot – am pus două iniţial, dacă mai e nevoie ne aduce tati – mi-au fost suficiente două, nu m-am pătat sau murdărit;

sursa foto: http://baby-matters.co.uk

Citeşte mai departe… “Bagajul de spital: ce iei de acasă pentru tine şi pentru bebeluş”

Am rămas însărcinată. Ce fac cu pisica?

Probabil unul dintre gândurile şi întrebările cele mai des întâlnite în cadrul posesorilor de pisicuţe, “Am rămas însărcinată. Ce fac cu pisica?”, vă va da cu siguranţă bătăi de cap şi va împărţi cunoscuţii şi neamurile în două tabere, mai ales dacă deţineţi una sau mai multe blănoase.

Vreau să vă povestesc experienţa noastră, care am avut pisică (de aceea am şi ales acest titlu, nu pot vorbi despre căţel, dacă nu am aşa ceva) de când ne-am mutat împreună şi iată că şi în acest aprilie se împlinesc fix 8 ani de când o avem pe DeeDee. Şi ghici ce: am supravieţuit împreună până în săptămâna aceasta de sarcină (38) şi tind să cred că o vom face şi de-acum încolo, inclusiv după naşterea lui bebe.

Nu mi-a trecut nicio secundă prin cap să scap de pisică, pentru că:

  1. Pisica e parte din noi, din familia noastră. De 8 ani de zile împărţim aceeaşi casă, acelaşi pat. De 8 ani de zile ne iubim şi ne alintăm. Pur şi simplu nu îmi imaginez viaţa fără ea! Şi asta am simţit în prima seară în care s-a cuibărit la pieptul meu şi a adormit, fornăind pe nas.
  2. Pisica mea a fost culeasă din ploaie, din faţa unui bloc. Îi curgeau nasul şi ochii şi era răcită, vai mama ei. Am luat-o pentru a-i oferi o viaţă mai bună, pentru a o ocroti. Ne-am ţinut de fiecare dată după ea cu pastile, creme şi vaccinuri – pentru că o vrem sănătoasă şi vioaie. Mă doare sufletul să o ştiu bolnăvioară, aşa că am pus mereu sănătatea ei pe primul loc. Cum să am sufletul să o dau unor străini? Mi se pare crud să o pasezi de colo-colo. Tu eşti universul ei, casa ta e casa ei… ţie ţi-ar conveni sa fii pasată ca o minge?
  3. Este o pisică sănătoasă, vaccinată la zi, deparazitată, care nu iese afară. Nu iese, că nu are unde să se ducă şi nici nu aş fi de acord cu ala ceva! Stăm la bloc şi rarele ocazii în care părăsim apartamentul împreună sunt cele când mergem la ai noştri – dar şi atunci tot în apartament stă.

  4. Testul de toxoplasmoză a ieşit negativ. Cel mai probabil am fost infectată, dar de când mă ştiu am stat cu pisicile în braţe, aşa că am avut când să dezvolt anticorpi.
    Toxoplasmoza este o infecţie provocată de parazitul toxoplasma gondii. Infectarea mamei (mai ales în primul trimestru) poate afecta grav bebeluşul (care poate suferi malformaţii oculare şi cerebrale) sesizabile încă din sarcină. Deci există tratament!
    Este impetuos ca femeile care doresc să rămână însărcinate sau cele însărcinate să facă acest test – ginecologul vă va recomanda cu siguranţă acest lucru!
    Că tot am pomenit despre toxoplasmoză, parazitul poate fi contactat şi prin alte metode, nu numai prin atingerea fecalelor sau interacţiunea cu o pisică purtătoare. Spre exemplu, ouăle parazitului pot fi prezente în carnea crudă, apa contaminată sau pe legume şi fructe. Sau dacă îţi place să grădinăreşti, aceste ouă se găsesc fix pe sol. Aşadar, mare grijă la igienă!
  5. Este o fire blândă, iubitoare, pe care nu îmi amintesc să o fi văzut muşcându-ne sau sărind la noi. Chiar şi când era puiuţ, prefera să stea în braţe şi să toarcă.
  6. Este un animal curat, care ne binedispune prin toate mocuţele şi figurile ei.

Ce trebuie să faci dacă ai pisică şi aştepti un bebeluş: Citeşte mai departe… “Am rămas însărcinată. Ce fac cu pisica?”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...