Două silabe, un cuvânt: mama

Multe dintre noi visăm cu siguranţă la momentul în care copilaşul nostru va face primii paşi sau la momentul în care îl vom auzi rostind două silabe, un cuvânt: mama.

Legenda spune că primul cuvânt pe care ar trebui să îl rostească bebeluşul este mama, însă unii bebeluşi gânguresc mai întâi baba, apa, gagu, gâgâ şi aşa mai departe. Citeam cum o mămică spunea foarte mândră că fetiţa ei a spus primul cuvânt încă de la cinci luni, pentru că se ocupă de ea. Cu alte cuvinte, dacă ceilalţi bebeluşi nu au silabisit atât de devreme, asta nu înseamnă că nu ne ocupăm de ei, ci că pur şi simplu, au un alt ritm de dezvoltare. Ştiţi că noi, ca Super-Mami ce suntem, nu facem comparaţii între copii şi nu ne frustrăm sau stresăm că al nostru încă nu merge/vorbeşte/cântă la pian/se dă de-a dura/face baloane de săpun, de vreme ce al vecinei facem. Nu-nu: noi ne bucurăm de evoluţia copilaşului nostru, pentru că ştim că fiecare este diferit şi are ritmul său. (evident, dacă la cinci ani nu merge, ne punem un mare semn de întrebare, dar sunt sigură că aţi prins voi ideea).
Aşa şi eu. Am citit ce spunea mămica asta şi m-am bucurat pentru ea.

sursa foto: http://babiesideas.net

Citeşte mai departe… “Două silabe, un cuvânt: mama”

Cu suzetă sau fără?

Nu ştiu voi, însă eu, înainte să o am pe Ikki, aveam o imagine clară despre un bebeluş. Şaten spre blonduţ (că doar trebuie să semene cu mine!), cu ochii deschişi la culoare, pufos, călduţ şi neapărat cu suzetă în gură. Deci dacă m-ar fi întrebat cineva “Cu suzetă sau fără?”, răspunsul meu ar fi fost, clar, afirmativ. Eventual însoţit de o faţă de genul: “-Ce întrebare e asta? Evident că da, CU suzetă!”

Însă uite că a trecut vremea şi lucrurile s-au mai schimbat. Ideea acestui articol mi-a venit atunci când eram la o coadă şi un domn a intrat în vorbă cu mine. Ce vârstă are bebe, cum o cheamă etc – coada era lungă. E, şi din vorbă în vorbă, m-a întrebat cum de nu are plastic de ăla în gură.

– Ăăă, suzetă?, zic.

– Da, aşa, suzetă.

– Păi nu are, pentru că nu a acceptat-o.

– Foarte bine, doamnă, foarte bine! De ce să stea copilul cu prostia aia în guriţă? Parcă e un dop!… şi bine îmi zice domnul ăsta, pentru că fix aşa o văd şi eu acum pe “suzi”.

Acum! Numai că, viitor părinte “responsabil”, când am început cumpărăturile pentru bagajul pentru spital, am cumpărat şi suzete. Vreo trei, ca să fiu sigură că am măcar una pe placul ei. Observasem eu că tetinele (forma şi materialele) diferă, aşa că am ales şi de aia, şi de aia, şi de aia… Că doar aşa văzusem eu, că toţi bebeluşii au suzetă, nu? Ţipă un pic – poc, le împingi suzeta şi au tăcut ca prin minune. Le e foame şi nu poţi să îi hrăneşti fix în acel moment? Bagi suzeta la înaintare. Sunt agitaţi? Scoţi pe “suzi”. Unde mai pui că unele suzete promit şi calmarea durerilor provocate de colici, altele au un design aşa drăgălaş, sunt frumos colorate… Aşa cum spuneam, atenţia mi-a fost captată de ele pentru că le-am tot văzut la bebeluşi.

sursa foto: i.ytimg.com/vi/verArFqktsI/maxresdefault.jpg

Citeşte mai departe… “Cu suzetă sau fără?”

Viaţa cu un bebeluş de şapte luni. Şapte luni şi jumătate, mai exact

Este ora 23 şi domnişoara Fundiţă se joacă de zor pe covor. Se întinde să apuce o jucărie (stau cu sufletul la gură, crezând că o să pice în nas), se roteşte să ia o alta, aflată la spatele ei (probabil că şi-a amintit că a lăsat-o sau chiar aruncat-o acolo). Se uită la mine, mai apasă o clapetă a pianului de jucărie, mai râde, devine iar serioasă şi concentrată pe cărticica Petit Oiseau pe care a primit-o de la Diana. Se întinde şi se pune pe burtică, întinzând mânuţa spre telefonul meu. Cam aşa e acum viaţa cu un bebeluş de şapte luni. Şapte luni şi jumătate, mai exact.

După cum ştiţi, Ikki adoarme de pe la două luni în jurul orei 00. Orice i-aş face. Băiţă, masaj, exerciţii, întuneric beznă, dat cu cremă de nani-nani Badger – am încercat de toate. Acesta este tiparul de somn, aşa doarme bebeluşul meu la şapte luni şi nu am decât să mă conformez. Nu, nu am de gând să o las singură în pătuţ şi să îi închid uşa, că sigur se va opri odată şi odată din plâns şi va adormi. În schimb, o iau, ne jucăm, ne iubim, ne alintăm… şi aşteptăm ora 00.

Citeşte mai departe… “Viaţa cu un bebeluş de şapte luni. Şapte luni şi jumătate, mai exact”

Avem și pisică, și bebeluș. Și suntem bine-mersi!

Am primit acum vreo două-trei luni un e-mail de la Cristina, care mă întreba cum e în patru: mami, tati, Ikki și pisica DeeDee. Din articolul Am rămas însărcinată. Ce fac cu pisica?, scris cât eram însărcinată, ați alfat că nu nici nu mi-a trecut prin gând să scap de ea (am argumentat acolo), iar acum, la mai mult de jumătate de an după nașterea bebelușului, vreau să vă anunț că Avem și pisică, și bebeluș. Și suntem bine-mersi!

Moacă de pisică exasperată de atâââââââtea fotografii 🙂

Citeşte mai departe… “Avem și pisică, și bebeluș. Și suntem bine-mersi!”

Primele jucării ale bebeluşului meu

Dacă tot am vorbit despre cum alegi jucăriile pentru bebeluş, azi vreau să vă arăt primele jucării pe care Ikki chiar le-a observat şi luat în mânuţă. Am primit multe, însă pe unele le-am şi cumpărat şi bine am făcut.

Prima jucărie pe care a primit-o la botez (la aproximativ trei luni) este o carte-pisicuţă de la Mom’s. S-a arătat interesată de ea din primele zile în care i-am dat-o, pentru că întreaga ei suprafaţă foşneşte. Mai mult decât atât, pisicuţa este pliată în două şi prinsă cu un scai. Dacă o desfaci, vei observa un desen alb-negru (“culori” perfecte pentru bebeluşul atât de mic). Faptul că e pliată în două m-a ajutat să i-o bag pe mânuţă (nu cred că ăsta era rolul ei, dar inventăm), lucru care i-a făcut plăcere, pentru că mişca mânuţa urmărind-o.

A doua jucărie pe care îţi recomand să o cumperi bebeluşului tău este girafa Sophie. Probabil ai auzit de ea – toţi bebeluşii din jurul nostru o au. Ce e aşa de deosebit la Sohpie, de e şi aşa de scumpă (aproximativ 60 de lei)? Păi, în primul rând, este fabricată dintr-un cauciuc moale, perfect pentru ros şi băgat în guriţă. Se pliază, este uşoară şi chiţăie când este strânsă. Are o zonă texturată şi culori care atrag copilul. Am luat-o după ce am născut şi am pus-o lângă bebeluş chiar din prima zi în care am cumpărat-o. Uşor, uşor, a început să o observe, să o ţină în mânuţă, să o ducă la gură, să mi-o arunce în cap… 🙂 Noi am luat-o de aici.

Citeşte mai departe… “Primele jucării ale bebeluşului meu”

Cinci lucruri care m-au ajutat mult după ce am născut

Azi vreau să vă povestesc despre cinci lucruri care m-au ajutat după ce am născut. Și când spun “ajutat”, vorbesc serios, pentru că le-am folosit foarte mult și m-am pupat și felicitat pentru că le-am cumpărat.

Primul lucru pe care l-am folosit din prima zi și pe care îl voi mai folosi cât de mult pot este măsuța de înfășat. Pe lângă faptul că este un spațiu de stocare prețios (scutece, articole pentru toaletă, pleduri impermeabile, medicamente etc), m-a ajutat enorm faptul că este la înălțimea mea. Ce mare lucru să te apleci ca să pui un scutec copilului pe pat – vor spune unii. Dar cu naștere prin cezariană la activ, e crunt să te apleci, chiar și pentru câteva minute!
Mai mult decât pentru a o schimba, am folosit măsuța de înfășat pentru a pune cădița cu apă pentru baie. Ați ghicit, am evitat astfel aplecatul în cadă.
Nu știu cum, dar se când s-a născut, Fundița Ikki a preferat măsuța de înfășat. Acolo adormea imediat cât era bebe, iar acum, la jumătate de an, gângurește continuu cât e acolo.
Clar, este cel mai util lucru pe care am putut să îl luăm.
Sfat: cumpărați și o salteluță pentru ca bebe să stea pe moale și pe măsură ce crește și începe să se foiască, înfășurați prosoape (sau ce aveți la îndemână: noi am pus pleduri absorbante) pe lățime, pentru a evita ca bebe să își lovească capul. Se va împinge de piciorușe și paza bună trece primejdia rea! Un exemplu de astfel de măsuţă de înfăşat găsiţi aici (cel din foto)
Spuneam mai sus de cădiță. Al doilea lucru indispensabil, din punctul meu de vedere, este cădița cu reductor. Noi am cumpărat una de la Tega și am folosit-o împreună cu reductorul de plastic până pe la vreo trei luni și ceva. Mai apoi am renunțat la cadiță și i-am făcut baie în cadă, cu ajutorul colacului. Reductorul însă l-am mai folosit când nu stătea în fund și o dușan rapid în cadă. Vă recomand cădița aceasta de la Tega pentru că față de altele, are și termometru încorporat. La început de bebelușeală e foarte util. Pe cel din fotografie îl găsiţi aici.

Citeşte mai departe… “Cinci lucruri care m-au ajutat mult după ce am născut”

Manifest pentru normalitate – Luaţi loc!

Mi se pare că mă mișc în reluare. Tocmai am pierdut metroul și zăresc la capătul peronului ceva portocaliu: două scaune – pe unul aș putea să mă așez ca să îmi trag sufletul. Dar până acolo fac două minute la cum mă mișc și ca să cobor fiiix la scările rulante când ajung, trebuie să stau în capătul ăsta al peronului.

Respir. E răcoare aici, e bine. Mă mișc încet, de colo-colo, așteptând metroul. Azi noapte nu am putut să dorm mai deloc, deși mi-am cumpărat vreo patru perne moi și le-am poziționat strategic. Am luat și vreo două pastile ca să amăgesc arsurile care nu îmi dau pace. Dar tot am contemplat luna prin geam.
Hai că vine metroul și-o să găsesc un loc ca să stau jos până ajung. Ca să am și eu iar puls de om normal. Și o să deschid și un geam, rog pe cineva, dacă nu e aer condiționat. Ma sufoc, nu alta, și greutatea asta apasă, apasă… De mult nu mai port decât pantofi sport, și-ăia numărul 40. Altă dată aș fi fost ca rața în papuci – acum oricum nu văd cum arată picioarele mele si mă interesează doar să pot păși, deci mă iert.

Citeşte mai departe… “Manifest pentru normalitate – Luaţi loc!”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...