Cum şi cu ce spălăm hainele bebeluşului?

Am fost crescută cu ideea că hainele trebuie iubite şi îngrijite. Nu este nicio ruşine să ai o cămaşă cusută, important este ca ea să fie curată. Ştiţi, în vremea în care eram eu mică nici nu erau atâtea magazine şi variante de produse, nici nu prea îşi permiteau ai mei să ne cumpere haine toată ziua bună-ziua. Poate de aceea mi se inoculase atât de bine ideea asta şi poate că de aceea am cumpărat în neştire hăinuţe pentru domnişoara Fundiţă. Măcar ea să aibă, dacă noi nu am avut posibilităţi.

Oricum, la câte drăgălăşenii există pe piaţă, cum să te abţii? Atâtea pisicuţe, atâtea body-uri cu mesaje haioase, atâtea culori… nu cred că mi-am luat mie în ultimul an cinci haine. Ei, însă, i-am luat pe puţin un sac. Şi pentru că toate mi-s dragi şi pentru că vreau să le îngrijesc cât mai bine, am încercat diverşi detergenti de pe piaţă pentru a scăpa de petele care au apărut odată cu autodiversidicarea ei (introducerea alimentelor solide). Detergent pudră, lichid, pernuţe, tot felul de soluţii pentru pete,… le-am luat la rând pentru a vedea ce poate fiecare.


sursa foto

Citeşte mai departe… “Cum şi cu ce spălăm hainele bebeluşului?”

Amintiri din epoca de aur: cuvintele “caca” şi “câh”

Mai în glumă mai în serios titlul articolului de astăzi, amintiri din epoca de aur. Dar vreau să vorbim despre mult prea des-auzitele cuvinte “caca” şi “câh”.

La o simplă vizită într-un parc, de exemplu, nu ai cum să nu auzi măcar unul dintre cele două cuvinte. Măcar de trei ori. De obicei spuse de persoanele un pic mai în vârstă: bone, bunici. Dar nici cu unele dintre mămicile mai tinere nu mi-e ruşine, vorba aia. Şi ele tot aşa le “explică” celor mici că nu au voie să pună mâna pe ceva.

-Nu pune mâna pe aia, Gigel, că e caca! Lasă jos! Jooooooooooos!

Gigel, săracu’, după ce aude de cinzeci de ori asta, lasă jos. Probabil în mintea lui, jumătate din ce vede pe jos e “caca” şi “câh”. Vouă vi se pare normal lucrul ăsta?

Dar vă întreb eu pe voi: de ce nu i-ai spune frumuşel lui Gigel:


sursa foto: pixabay.com

Citeşte mai departe… “Amintiri din epoca de aur: cuvintele “caca” şi “câh””

Mamei care…

…A născut natural. A durut, nu e aşa? Şi cu toate astea, ai reuşit să duci travaliul la capăt! Ţi-ai auzit minunea plângând şi ai mers pe picioarele tale, încet, dar sigur, să o alăptezi la câteva ore după naştere. Eşti o mamă bună! Eşti o Super-Mami!
…A născut prin cezariană. Multe săptămâni după ai avut înţepături şi nu ai putut să te apleci. Însă ai uitat numărul calmantelor necesare şi ţi-ai ţinut puiul în braţe de îndată ce te-ai refăcut un pic. Eşti o mamă bună! Eşti o Super-Mami!

…A reuşit să alăpteze exclusiv. Şi încă o face, deşi o dor sânii şi se trezeşte de douăzeci de ori pe noapte. Eşti o mamă bună! Eşti o Super-Mami!
…Îşi hrăneşte copilaşul cu lapte praf. Nu e aşa că e minunat că există laptele praf pe lume? Te ajută să îţi creşti puiul mare. Eşti o mamă bună! Eşti o Super-Mami!


sursa foto: pixabay.com

Citeşte mai departe… “Mamei care…”

12 activităţi pentru bebeluşi de 12 luni+

Cine nu are nevoie de un moment de respiro? Fie că vrem să bem o cafea, să punem rapid un ou la fiert, să spălăm vasele – sunt zile în care avem nevoie de un moment în care bebeluşul este ocupat. Cuuuum aşa, să fie ocupat şi să nu stea agăţat de pantalonii noştri? Şi eu m-am mirat, însă la un an şi aproape două luni, am reuşit performanţa de a face lucruri în timp ce domnişoara Fundiţă este ocupată!

Cum ţin eu bebeluşul ocupat? Îi dau de treabă! Uneori merge, alteori nu. Însă ce e clar e că trebuie să încercaţi şi voi. Poate veţi fi surprinse să vedeţi că bebeluşul vostru e captivat de ceea ce face şi că aveţi un moment în care puteţi să vă beţi cafeaua. Caldă!

Iată cum o ţin eu ocupată pe fetiţa mea şi care sunt cele 12 activităţi pentru bebeluşi de 12 luni+, curioşi şi activi pe care vi le propun:

  • lipesc bileţele colorate (stick notes) pe mobilă. Cum le vede, cum se apucă să le dezlipească şi să le studieze! Le lipesc în mod diferit, pentru ca ea să se prindă singură că trebuie să le ridice, să le desprindă din stânga, din dreapta etc. Cu acest “joc” am început de pe la zece luni şi are succes şi acum!
    Citind în bolul meu de cristal, prevăd că o să mă ajute şi să o învăţ culorile; aşa că vă sfătuiesc să aveţi aşa ceva în casă.

Citeşte mai departe… “12 activităţi pentru bebeluşi de 12 luni+”

Când apar dinţii bebeluşului?

Da, chiar aşa, când apar dinţii bebeluşului? Măcar orientativ, pentru că ştim deja că fiecare copil este unic, are ritmul său de dezvoltare şi putem noi să stăm şi în cap pentru ca un lucru anume să se întâmple. Dacă bebeluşul nu este pregătit, nu este şi gata.

Însă atunci când vorbim despre dinţii de lapte ai bebeluşului, putem discuta despre perioade în care primii dinţi ar putea să apară. Nu este obligatoriu, însă, în jurul vârstei de şase luni, bebeluşului ar trebui să îi apară primii dinţi jos: incisivii centrali (albastru). Urmează incisivii laterali (roz), apoi caninii (verde), primii molari (mov) şi al doilea rând de molari (galben).

Există bebeluşi care au deja primii dinţi începând cu trei luni, pentru ca altora să le iasă la un an. Nu este o regulă, aşadar, dar coroborat cu semnele şi comportamentul bebeluşului, ne putem da seama dacă îl deranjează dinţişorii care stau să apară.

Cum îţi dai seama că bebeluşului îi dau dinţii? Care sunt semnele că eşti în plină erupţie dentară?

Citeşte mai departe… “Când apar dinţii bebeluşului?”

Patru lucruri pe care orice copil ar trebui să le spună

Nici nu a început domnişoara Fundiţă să silabisească bine (pe lângă “mama“, acum mai spune şi “dada”, “apa”, “tata”, “dede” şi “baba”), că eu deja am stabilit că o voi învăţa (printre altele) patru lucruri pe care orice copil ar trebui să le spună. Îmi doresc ca ea să fie ancorată în realitate, să fie modestă, să iubească şi să respecte pe cei din jur, oameni şi animale, fără excepţie. De aceea, vreau să o învăţ să spună…

1. Bună ziua! Mama are o vorbă: “Un om deştept o salută şi pe femeia de serviciu, şi pe director.” Şi mare dreptate are! E un lucru de bun simţ să saluţi când intri undeva (în lift, într-o cameră, într-un magazin etc), când întâlneşti pe cineva, când pleci de undeva – fără a eticheta. Şi portarul sau vânzătoarea de la pâine sunt oameni, iar respectul nu trebuie să facă diferenţe între oameni. Pentru că, ce să vezi – cei şapte ani de acasă sunt, totuşi, traduşi şi prin acest lucru.
În plus, eu aşa mă supăr pe oamenii care nu ştiu să dea bună ziua!
Aşadar, domnişoară Fundiţă, salutăm pe toată lumea, chiar dacă unii te vor privi chiorâş. Şi dăruim şi un zâmbet, după posibilităţi!

Patru lucruri pe care orice copil ar trebui să le spună

Citeşte mai departe… “Patru lucruri pe care orice copil ar trebui să le spună”

Cum mi-am crescut bebeluşul până la un an

După ce am adormit-o la prânz, m-am întins lângă ea. Până să fie domnişoara Fundiţă pe care o cunoaşteţi voi, a fost bucurie. Şi tot uitându-mă la ea, am decis că toate mai pot aştepta. Fac mai târziu curat, beau o cafea mai pe seară, îmi fac pedichiura mâine. Prefer şi aleg să o privesc; mi-e atât de dragă, aşa, cu zulifii ei blonzi, cu năsucul de Tinker Bell şi cu gropiţele de la coate. Şi cum-necum, am început să mă întreb: Oare cum mi-am crescut bebeluşul până la un an? Am făcut bine, am făcut rău? Puteam să schimb ceva? Ar fi trebuit să înlocuiesc un anume comportament sau reacţie de-a mea? I-ar fi fost mai bine? Ne-ar fi fost mai uşor?

Probabil timpul îmi va răspunde acestor întrebări. Sunt convinsă că puteam să fac lucrurile mai bine, altfel, diferite, însă până acum, atât m-am priceput. Şi pentru că ştiu că sunteţi pe aici, ca de obicei, m-am hotărât să vă spun scriu şi vouă cum mi-am crescut bebeluşul până la un an.

Am alăptat şi încă alăptez. Până când ne-or ţine balamalele!

În primul rând, cea mai bună decizie pe care am luat-o atunci când a venit vorba despre creşterea fetiţei mele a fost să alăptez. Am alăptat până la un an şi o să fac asta până când o să fie ceva plăcut pentru amândouă. Pe seama alăptării am pus faptul că până acum nu am avut nicio problemă serioasă de sănătate. Mi se strânge sufletul când aud de copilaşi de câteva luni internaţi sau mai rău, când văd o mânuţă cu branulă. Orice aţi face, alegeţi să alăptaţi! (vă recomand şi articolul 14 lucruri pe care trebuie să le ignori dacă vrei să alăptezi)

Am ţinut-o în braţe cât a vrut ea. Şi nu a vrut ea cât am vrut şi mai vreau eu…

“-Nu o mai ţine atât în braţe, că se învaţă!” Ştiţi placa, sunt sigurăăăăă! Am urât-o din prima secundă în care am auzit-o. Şi am înotat ca peştele împotriva curentului, parcă numai ca să-i fac în ciudă acestui sfat mirific. Aşa, şi dacă se învaţă, ce o să se întâmple? E copilul meu, de ce să nu îl ţin în braţe? Tu cum te simţi când te ţine soţul tău în braţe? Cum e căldura aceea plăcută? Cum e să fii aşa aproape de el?
Aşa si bebeluşul. Mai ales bebeluşul. La o lună, două, trei de viaţă, nu ştie nimic pe lume în afară de tine, braţele tale calde şi mirosul tău. În braţe se simte în siguranţă, e primul leagăn, primul loc cunoscut vreodată. În braţe e iubire pură.

Citeşte mai departe… “Cum mi-am crescut bebeluşul până la un an”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...