Cât doarme un bebeluș? – experienţa noastră 0 – 4 luni jumătate

Încă din timpul sarcinii am început să citesc tot felul de articole referitoare la somnul bebelușilor. Cât doarme un bebeluș, mă întrebam, știind că orice estimare e, totuși doar o estimare, o statistică. Era posibil ca tiparul să nu i se potrivească și fetiței mele, însă eram curioasă. În niciun caz nu credeam că bebeluşii dorm fix când vrei tu, cum vrei tu, la comandă, sau că îi poţi lăsa în pătuţ ca să îţi vezi liniştită de manichiură şi pedichiură, deci la informare înainte!

Așa am citit despre bebeluși care dormeau doar ținuți în brațe sau legănați. De bebeluși puși în pătuț, închisa ușa și somn (sau urlete) de voie. Sau de bebeluși care adormeau doar în mașină sau sistem de purtare. Colicii erau principalii vinovați, iar unele mămici țineau toată noaptea copiii la verticală…
Fetița noastră și-a scris singură povestea somnului, diferită de tot ce citisem. În primele zile în maternitate a dormit destul de prost și puțin (v-am povestit aici de ce), iar acasă,… Ei bine, nu îmi amintesc foarte clar. Pare că au trecut 100 de ani, nu patru luni. Știu doar că adormea oriunde, oricând, cu oricine. Nu a avut icter, așa că nu a fost o stare pronunțată de somnolență în cazul ei.
sursa foto: http://mixhdwallpapers.com

Citeşte mai departe… “Cât doarme un bebeluș? – experienţa noastră 0 – 4 luni jumătate”

Primul vaccin al bebelușului

În articolul de astăzi vreau să vă povestesc despre primul vaccin al bebelușului făcut la medic. Nu vreau sub nicio formă să deschid discuția “să ne vaccinăm copiii sau nu?”, pentru că bănuiesc că se înțelege de ce parte a baricadei sunt dacă tratez subiectul.
După cum probabil știți, lui bebe i se face primul vaccin în maternitate. Mai apoi urmează vaccin la medicul de familie la două luni, la patru, la șase etc, după cum e scris și în carnetul de vaccinuri. Așadar, de cum a trecut Ikki de o lună jumătate, am sunat la pediatru (îi voi spune aşa, pentru că MF al ei are specializarea aceasta) pentru a stabili programarea pentru vaccinul de două luni. Da, devreme, știu, dar pentru mine e un lucru important și nu am vrut să mă trezesc că nu e loc la ora dorită, că nu e doctorul etc. Însă problema era alta: nu era sosit vaccinul. Am fost sfătuită să telefonez peste o săptămână. Când am fost iar amanată, nu a venit vaccinul! Am mers la controlul de două luni și am sunat săptămânal pentru a întreba de vaccin. Pe la trei luni deja mă panicasem/enervasem – la TV erau acuzați părinții că sunt inconștienți, că nu vaccinează copilul, iar pe cealaltă parte, vaccinul nu exista în cabinete.
Trei luni, trei luni jumătate… Asistenta mă tot ruga să revin “săptămăna viitoare” și mă asigura că dacă facem vaccinul mai târziu nu e nicio problemă.
Deja eram frustrată și începusem să mă interesez de unde îl pot cumpăra – deși nu mi se pare corect. Dacă nu investim în sănătate, în copii, atunci în ce!?! Numai că la trei luni și trei săptămâni am sunat pentru programarea la controlul de patru luni și surpriză: sosise vaccinul!
Prin urmare, la trei luni, 3 săptămâni și patru zile, Ikki a făcut vaccinul de două luni. Medicul nostru de familie – pediatrul ei – spunea că îl vom face pe cel de 4 luni la 5 luni, dacă va fi vaccin disponibil. Sper să nu se repete povestea!
 
sursa foto: /i.ytimg.com/vi/RPqu6SUF7hU

Citeşte mai departe… “Primul vaccin al bebelușului”

Ce culoare vor avea ochii bebelușului tău?

Sunt sigură că și voi vă întrebați (cel puțin) săptămânal ce culoare vor avea ochii bebelușului vostru. Eu fac asta aproape zilnic, recunosc, pentru că îmi doresc ca fetița mea să aibă ochii verzi-albaștri, ca ai mei (cum îi are acum). Bine, și să fie blondă. Și dacă se poate, să aibă și formatul finuț al unghiilor mele. De fapt, mi-ar plăcea să îmi semene mie mai mult. Daaaar asta rămâne de văzut.

Revenind la culoarea ochilor bebelușilor, majoritatea celor cu piele mai albă se nasc cu ochii deschiși la culoare. Acest lucru se întâmplă deoarece există puțină melanină în ochi. Melanina este pigmentul care colorează ochii, pielea, părul.
Cantitatea de melanină din iris (partea colorată a ochiului) e cea care dă de fapt culoarea finală.
Chiar dacă primeşte ADN de la părinți, ochii bebelușului vor avea propria culoare. La naștere însă e posibil ca nivelul de melanină acumulat în timpul sarcinii să fie foarte mic (sau inexistent), de aici rezultând ochii albaștri ai nou-născutului.
Dacă te gândești că bebelușul va avea ochii căprui, pentru că tu și soțul îi aveți așa, e posibil să ai o surpriză. Nu, nu e poștașul (hahaha) de vină, ci moștenirea primită din partea bunicilor. S-au întâlnit cazuri de copii cu ochi albaștri sau verzi, care aveau părinți cu ochi căprui.
Unele persoane cred că expunerea la soare sau la lumină ar influența culoarea ochilor, însă acesta este doar un mit.
sursa foto: wholeparent.com

Citeşte mai departe… “Ce culoare vor avea ochii bebelușului tău?”

Prima vizită la dermatolog a bebeluşului – experienţa noastră

Prima vizită la dermatolog nu se uită niciodată, nu e așa? Dar să vă spun de ce am ajuns cu bebe la dermatolog.
Pe la două luni, la masaj, am început să simt bubițe pe burtică și pe piept. Mici-mici, nu se vedeau, ci doar se simțeau. Așa că am ținut zona sub observație. Altfel de coșulețe avea și la gât, dar le-am pus pe seama căldurii și a laptelui regurgitat care ajungea în zonă.
După vreo câteva zile însă, bubițele de pe piept și burtică (și mai nou, am simțit aspru și în spatele genunchilor) s-au mărit și înroșit, așa că nu am mai stat pe gânduri și am mers la pediatru, ca să vedem ce spune. Pediatrul s-a uitat, s-a sucit, s-a învârtit și a presupus că e o alergie, așa că ne-a prescris Aerius sirop.
După spusele sale, în trei-patru-cinci zile iritațiile și roșeața ar trebui să dispară, dar cum asta nu s-a întâmplat, am mers din nou la el pentru o trimitere la medicul specialist – în speță la dermatolog.
Așa am ajuns la policlinica Gomoiu. Spre surprinderea mea, era liber: doar un pacient deja în consultație (am ajuns cu 5-10 minute înainte de ora programării pentru că da, suni pentru programare). Uhu, m-am gândit, nu mai avem de stat la cozi!
sursa foto: www.femside.com

Citeşte mai departe… “Prima vizită la dermatolog a bebeluşului – experienţa noastră”

8 lucruri esenţiale în geanta bebeluşului

Fie că este vorba despre prima călătorie cu maşina a bebeluşului sau despre o simplă ieşire sau vizită la cineva, e musai să luăm cu noi o geantă în care punem lucruri esenţiale pentru bebeluş. Despre asta aş vrea să povestim în acest articol!

În primul rând, lucrurile sunt mult mai simple dacă este vorba despre o vizită de câteva ore, pentru că în acest caz puteţi strecura şi în geanta voastră una-alta. Însă pentru o perioadă mai lungă, 8 lucruri esenţiale în geana bebeluşului (din punctul meu de vedere) sunt:

  1. Scutece – clar, fără scutece nu plecăm de acasă! În funcţie de vârsta bebeluşului şi de câte scutece schimbaţi acasă, calculaţi numărul necesar şi puneţi şi o rezervă de cinci. Scutecele se găsesc oriunde, însă nu cred că vreţi să rămâneţi fără atunci când e musai să schimbaţi bebeluşul, nu e aşa? Noi folosim scutece Huggies.

2. Hăinuţe – 2-3 body-uri, pantalonaşi, bluziţe – depinde de anotimp. Spre exemplu, eu am plecat pentru 3 zile şi am luat 10 body-uri. Şi asta pentru că bebe a regurgitat şi nu am vrut să o las cu pieptul ud – nici nu e indicat aşa ceva! Musai de pus o căciuliţă în bagaj!

sursa: udfashion.com

Citeşte mai departe… “8 lucruri esenţiale în geanta bebeluşului”

Bebelușul la trei luni: comportament și dezvoltare

De curând am povestit despre 2 luni de bebelușeală și atunci am scris mai pe larg despre cum a fost pentru noi. În articolul de azi aș vrea să mă focusez pe bebeluș: ce știe să facă la trei luni, ce comportament are, cum s-a schimbat.
În primul rând, la 3 luni, bebelușul nu mai este considerat nou născut. Iar Evoluția sa… este fantastică. Dacă la început nu știa decât somn-pipi-kk-mâncare, eheee, acum întinde mâna după jucării, zâmbește mult și are un program cât de cât.
La trei luni, bebelușul are deja forță în mânuțe și a început explorarea celor care îl înconjoară. Deja a trecut peste al patrulea trimestru de sarcină și e acomodat cu viața extrauterină. Față de perioada de după naștere, bebelușul doarme și plânge mai puțin.
La această vârstă bebe gângurește, țipă, zâmbește mult mai des – acestea sunt bazele dezvoltării vorbirii. Sfat: vorbește-i bebelușului cât mai mult, vei obseva că uneori te fixează cu privirea, semn că este atent la ce spui! Spune-i că o îmbraci, cu ce anume, de ce, cântă-i, spune-i câte în lună și în stele. Noi povestim și când se trezește, și când o schimb, când facem baie sau masaj, și când o alăptez. Îi las și caruselul sau tv-ul pornit pentru zgomot, iar de la două luni deja începuse să urmărească albinuțele caruselului.
Acum scoate mai multe sunete (nu doar cele despre care v-am povestit in teoria Priscilla Dunstan). La 11 săptămâni bebe a noastră a imitat pentru prima oară un sunet scos de mine – și m-a uimit, pentru că nu mă așteptam. Este vorba despre brrrmmm-brmmm al unei mașinuțe.
De asemenea, aud des vocale.
 
sursa foto: bitsofsplendor.com

Citeşte mai departe… “Bebelușul la trei luni: comportament și dezvoltare”

Vechea poveste: colicii

Nu sunt eu expertă în domeniu, însă aş vrea să vorbim azi despre vechea poveste: colicii prin prisma experienţei căpătate cu fetiţa mea. Societatea ne ameninţă încă din timpul sarcinii că “O să vezi tu ce greu e când apar colicii”, “Nu o să dormi deloc când o să aibă colici”, “Colicii sunt cel mai rău lucru care se poate întâmpla, poate bebeluşul tău nu face” şi multe alte poveşti din acestea. Astfel încât mămica aşteaptă spăşită să se dezlănţuie colicii.

La orice grimasă, cât de mică, se strânge de burtică, plânge, se înroşeşte, toată lumea spune că bebeluşul are colici, hai repede cu picăturile salvatoare. Dar poate nu îi convine lumina, îi este body-ul prea strâmt – de ce colicii sunt veşnicii vinovaţi?

Drept urmare, bebeluşii sunt bombardaţi cu tot felul de picături, uneori 3-4 produse diferite (administrate zilnic, după cum îmi povestea o mămică). Eu nu văd rolul acestor picături, dar… haideţi să le luam pe rând.

Din punctul meu de vedere, colicii sunt dureri de burtă date de maturizarea (dacă îi pot spune aşa) sistemului digestiv a bebeluşului. În burtică sistemul nu era solicitat în acest fel, aşa că el trebuie să se adapteze. La unii bebeluşi procesul este mai uşor, la alţii mai greu şi mai dureros. Ia timp, e nevoie de răbdare şi înţelegere, însă nu este un capăt de ţară.

sursa: whattoexpect.com

Citeşte mai departe… “Vechea poveste: colicii”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...