Ce-ţi doresc eu ţie, Super-Mami?

Uite, ai numărat cu cei dragi ultimele secunde din 2017. 10… 9… 8… 7… 6… 5… 4… 3… 2… 1… şi pac! A venit ca un tăvălug 2018.

De fapt, stai. Acum eşti mami, aşa că poate că nu ai reuşit să mergi la vreo petrecere fancy şi poate că ai numărat în gând ultimele secunde ca să nu trezeşti copilaşul. Sau poate că nici pijamaua nu ai apucat să ţi-o schimbi. Sau poate că mă citeşti cât încălzeşti apa pentru formula, la ora 4 dimineaţă. Sau poate că pui capul pe pernă şi închizi ochii şi vrând, nevrând, în prag de an nou, treci prin gând momente din vechiul an, ca să poţi da pagina. O dăm împreună?…


Citeşte mai departe… “Ce-ţi doresc eu ţie, Super-Mami?”

A tuşit? Du-l la psiholog!

Aş vrea să vă spun că mai am un pic şi îmi pocneşte o venă, dacă mai aud cuvântul pshilog în discuţii sau dacă îl mai văd scris prin grupuri. Pentru că din câte observ, a devenit o modă să duci copilul la psiholog, aşa că auzi numaidecât: Du-l la psiholog!, indiferent de ce ar face. Sau de ce nu ar face. Nu contează, trebuie văzut de un specialist!

Spre exemplu, povesteam cu o mămică despre copilaşi şi îi spuneam că domnişoarei Fundiţă i s-au cam înecat corăbiile. Vrea mai mult la sân, mă călăreşte jumătate de zi, e mai supărată, doarme mai puţin… şi cum povesteam eu aşa, parcă m-a pocnit în moalele capului sfatul mămicii respective: “-Vai, dar ar trebui să o duci la psiholog!”. Dar de ce, Doamne iartă-mă, să o duc la psiholog?


foto
Citeşte mai departe… “A tuşit? Du-l la psiholog!”

Cadouri de Crăciun: jucării pentru bebeluşi

Dacă tot suntem în prag de Crăciun şi Moşul trebuie să îşi umple sacul cu tot felul de jucării, m-am gândit să vă arăt câteva dintre jucăriile care au succes la domnişoara Fundiţă, bebeluş de un an şi cinci luni (aproape şase de acum). Poate vă inspirăm, zic, că nu ar fi prima oară 🙂 haha, ce modestă sunt. Dar mai bine să începem parada jucăriilor!

Cea mai iubită dintre jucării este maimuţica aceasta. Sau mai bine spus, jucăria interactivă VTech – turn muzical cu inele. Cu asta am dormit în pat de multe ori şi chiar e cea mai iubită dintre jucăriile pe care le are.
De ce v-o recomand? Pentru că e o jucărie de cursă lungă. Copilaşul va învăţa culorile, se va bucura (şi dansa) pe muzica drăgălaşă, va învăţa să stivuiască, va învăţa despre ordine (mare-mic). Mai mult, fetiţa mea îşi pune cerculeţele în cap, pe mânuţe, în picioruş (stă în funduleţ, ridică un picior). Chiar o ţine ocupată şi dacă plecăm la drum, musai luăm şi maimuţica în maşină.

Citeşte mai departe… “Cadouri de Crăciun: jucării pentru bebeluşi”

Când “da” înseamnă “da”

Oaaau, nu îmi vine să cred! Am ajuns în ziua când “da” înseamnă “da”!

-Fundiţă, vrei să mâncăm banană? Dă din cap că da. Şi mănâncă!

-Fundiţă, vrei să ieşim afară? Mergem în parc, la copii? Dă din cap că da. Şi îmi aduce şi papucii, ca să ştiu o treabă.


foto
Citeşte mai departe… “Când “da” înseamnă “da””

Ce alegem: bonă sau creşă?

Oricât de mult ne-ar plăcea şi ne-am dori să fim lângă puii noştri zi de zi, să îi vedem crescând în fiecare secundă, să le fim aproape, iată că vine un moment  în care trebuie să ne întrebăm: ce alegem: bonă sau creşă? Ce ar fi mai potrivit pentru copilul meu? Bineînţeles, se acceptă şi varianta bonă sau grădiniţă, însă noi suntem în stadiul de creşă, aşa că despre asta vă invit să povestim azi.

Domnişoara Fundiţă are aproape un an şi şase luni, iar eu trebuie să intru înapoi în câmpul  muncii. Nu mai este mult, timpul zboară mult prea repede, am fetiţă mare… şi am început să mă gândesc la ce ar fi mai potrivit pentru ea. Vreau ca acomodarea să fie lină, fără grabă. La noi nu se pune problema de bunică, x, y care să stea cu ea. Dimpotrivă, eu am crescut-o până acum. După naştere am avut parte de zile luuungi în care nu suna telefonul deloc, nimeni nu mă întreba dacă am mâncat ceva, dacă mai pot, dacă am nevoie de ajutor… Mă gândesc că poate a fost mai bine aşa, pentru că măcar am fost scutită de discuţii gen “de ce nu o îmbraci aşa”, “de ce o ţii numai în braţe”, “de ce nu îi dai ceai” – ştiţi voi, “de ce”-uri” stupide. M-am descurcat cum am putut şi uite că am supravieţuit. Nu despre asta era vorba, ci ca idee: în niciun caz nu am rude care să mă ajute cu ea, pică din start soluţia asta. Aşadar, singura opţiune ar fi o terţă persoană – o bonă – sau introducerea în colectivitate. Fiecare are plusuri şi minusuri!

Aşadar: Ce alegem: bonă sau creşă?


foto
Citeşte mai departe… “Ce alegem: bonă sau creşă?”

Aventurile domnişoarei Fundiţă: la cumpărături

În ultima săptămână ne-am creat un obicei nou: mergem să luam pâine dimineața. Nu pentru că am mânca neapărat, ci pentru că avem pretext să luam pulsul zonei pe răcoare. Pentru că da, ne și plimbăm 10-15 minute.
Eiii, și în dimineața despre care vreau să vă povestesc, mergem la pâine. Ca de obicei, coadă: vreo zece persoane înaintea mea. Dar nu e bai: Domnișoara Fundiță e bine dispusă și are și o jucărie la ea. Se uită încolo-încoace, stăm la rând. Când mă observă un domn:
-Vaaai, mii de scuze, nu v-am văzut cu copilul! Poftiți în față!
Îi zâmbesc, îi mulțumesc și îi spun că nu e nevoie: fetița are jucărie, e odihnită, nu ne grăbim. Insistă. Îi spun din nou că dacă era ea agitată aș fi acceptat, dar așa, chiar e ok, mulțumesc din suflet.
Vine și mă ia de braț și mă duce în față (între timp venise rândul lui să fie servit, deci al meu).


sursa foto
Citeşte mai departe… “Aventurile domnişoarei Fundiţă: la cumpărături”

Cinci momente în care mi-am spus că am fetiță mare

Uneori mă uit la domnișoara Fundiță și mă gândesc că niciodată nu o voi mai vedea așa de mică precum e acum. Cât a fost bebeluș mic-mic mi-am dorit să crească mai repede, ca să pot să respir și eu un pic. Să pot să mă înțeleg cât de cât cu ea, să meargă, să asculte, să facă, să dreagă. Și-acum aș vrea să fie iar mică, numai ochișorii de ea, ca să o țin mult, mult, mult și strâns în brațe. Ce ironie, nu?

Și stau și o privesc și observ cum se schimbă de la zi la zi. Înflorește, râde din ce în ce mai colorat și își conturează personalitatea. Îi crește perișorul blond și acum îi pot prinde un soi de moț haios în vârful capului. Şi are deja opt dinţişori


sursa foto
Citeşte mai departe… “Cinci momente în care mi-am spus că am fetiță mare”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...