Patru lucruri pe care orice copil ar trebui să le spună

Nici nu a început domnişoara Fundiţă să silabisească bine (pe lângă “mama“, acum mai spune şi “dada”, “apa”, “tata”, “dede” şi “baba”), că eu deja am stabilit că o voi învăţa (printre altele) patru lucruri pe care orice copil ar trebui să le spună. Îmi doresc ca ea să fie ancorată în realitate, să fie modestă, să iubească şi să respecte pe cei din jur, oameni şi animale, fără excepţie. De aceea, vreau să o învăţ să spună…

1. Bună ziua! Mama are o vorbă: “Un om deştept o salută şi pe femeia de serviciu, şi pe director.” Şi mare dreptate are! E un lucru de bun simţ să saluţi când intri undeva (în lift, într-o cameră, într-un magazin etc), când întâlneşti pe cineva, când pleci de undeva – fără a eticheta. Şi portarul sau vânzătoarea de la pâine sunt oameni, iar respectul nu trebuie să facă diferenţe între oameni. Pentru că, ce să vezi – cei şapte ani de acasă sunt, totuşi, traduşi şi prin acest lucru.
În plus, eu aşa mă supăr pe oamenii care nu ştiu să dea bună ziua!
Aşadar, domnişoară Fundiţă, salutăm pe toată lumea, chiar dacă unii te vor privi chiorâş. Şi dăruim şi un zâmbet, după posibilităţi!

Patru lucruri pe care orice copil ar trebui să le spună

Continue reading “Patru lucruri pe care orice copil ar trebui să le spună”

Cum mi-am crescut bebeluşul până la un an

După ce am adormit-o la prânz, m-am întins lângă ea. Până să fie domnişoara Fundiţă pe care o cunoaşteţi voi, a fost bucurie. Şi tot uitându-mă la ea, am decis că toate mai pot aştepta. Fac mai târziu curat, beau o cafea mai pe seară, îmi fac pedichiura mâine. Prefer şi aleg să o privesc; mi-e atât de dragă, aşa, cu zulifii ei blonzi, cu năsucul de Tinker Bell şi cu gropiţele de la coate. Şi cum-necum, am început să mă întreb: Oare cum mi-am crescut bebeluşul până la un an? Am făcut bine, am făcut rău? Puteam să schimb ceva? Ar fi trebuit să înlocuiesc un anume comportament sau reacţie de-a mea? I-ar fi fost mai bine? Ne-ar fi fost mai uşor?

Probabil timpul îmi va răspunde acestor întrebări. Sunt convinsă că puteam să fac lucrurile mai bine, altfel, diferite, însă până acum, atât m-am priceput. Şi pentru că ştiu că sunteţi pe aici, ca de obicei, m-am hotărât să vă spun scriu şi vouă cum mi-am crescut bebeluşul până la un an.

Am alăptat şi încă alăptez. Până când ne-or ţine balamalele!

În primul rând, cea mai bună decizie pe care am luat-o atunci când a venit vorba despre creşterea fetiţei mele a fost să alăptez. Am alăptat până la un an şi o să fac asta până când o să fie ceva plăcut pentru amândouă. Pe seama alăptării am pus faptul că până acum nu am avut nicio problemă serioasă de sănătate. Mi se strânge sufletul când aud de copilaşi de câteva luni internaţi sau mai rău, când văd o mânuţă cu branulă. Orice aţi face, alegeţi să alăptaţi! (vă recomand şi articolul 14 lucruri pe care trebuie să le ignori dacă vrei să alăptezi)

Am ţinut-o în braţe cât a vrut ea. Şi nu a vrut ea cât am vrut şi mai vreau eu…

“-Nu o mai ţine atât în braţe, că se învaţă!” Ştiţi placa, sunt sigurăăăăă! Am urât-o din prima secundă în care am auzit-o. Şi am înotat ca peştele împotriva curentului, parcă numai ca să-i fac în ciudă acestui sfat mirific. Aşa, şi dacă se învaţă, ce o să se întâmple? E copilul meu, de ce să nu îl ţin în braţe? Tu cum te simţi când te ţine soţul tău în braţe? Cum e căldura aceea plăcută? Cum e să fii aşa aproape de el?
Aşa si bebeluşul. Mai ales bebeluşul. La o lună, două, trei de viaţă, nu ştie nimic pe lume în afară de tine, braţele tale calde şi mirosul tău. În braţe se simte în siguranţă, e primul leagăn, primul loc cunoscut vreodată. În braţe e iubire pură.

Continue reading “Cum mi-am crescut bebeluşul până la un an”

Lucruri de care îmi era frică atunci când eram însărcinată

După cum ştiţi, domnişoara Fundiţă toooooocmai a împlinit un an. Anul trecut, pe vremea asta, abia o scosesem din burtică. Ce melancolică am fost zilele trecute! De aceeea, într-o zi, cât o alăptam, uitându-mă la ea, mi-au venit în gând câteva lucruri de care îmi era frică atunci când eram însărcinată. Hă-hă-hă, ce idei năstruşnice mai aveam! Sau stai… nu erau chiar năstruşnice? Poate le-aţi avut şi voi?

1. Marea mea frică a fost legată de evoluţia sarcinii. Mi-a fost frică în fiecare zi că nu o s-o mai simt acolo, că pot avea avort spontan, că pot naşte prematur, că mi se poate face rău, rău, că pot cădea din picioare şi că mă pot lovi. Că o să vină cineva şi o să îmi dea un pumn în burtă şi că o s-o pierd, fară a putea face ceva. Mă sugruma gândul ăsta, abia aşteptam să ajung acasă, în mediul în care mă simţeam oarecum în siguranţă.

Continue reading “Lucruri de care îmi era frică atunci când eram însărcinată”

Aromaterapia – mic ghid pentru începători

Pentru că am început uşor-uşor să mai citesc despre terapii complementare  (mă tentează foarte mult să le încerc), în articolul de astăzi vă invit să abordăm un altfel de subiect. Am invitat-o pe Ada Guţiu, una dintre fondatoarele Aromateria.ro, să ne povestească un pic despre aromaterapie şi uleiuri esenţiale şi sper că informaţia vă va fi şi vouă de folos!

Uleiurile esențiale câștigă tot mai multă credibilitate pe masură ce oamenii le descoperă, iar aromaterapia, aceasta formă de terapie complementară, este tot mai des luată în considerare.
Uleiurile esențiale sunt valoroase și renumite pentru proprietățile lor de susţinere a întregului organism și de echilibrare a emoțiilor. Atunci când este folosită în siguranță, aromaterapia este o metodă simplă și absolut încântătoare de a susține sănătatea pe toate planurile.

Orice domeniu care ține de sănătate este extrem de confuzant. Medicii din toate specialitățile au păreri diferite, nutriționiștii au păreri diferite, orice specialist va găsi un alt specialist cu o părere diferită de a sa. Aromaterapia nu face nicio excepție. Iar acest lucru este extrem de confuzant pentru un neinițiat în utilizarea uleiurilor esențiale.

Ce trebuie să știm despre aromaterapie înainte de toate?

Continue reading “Aromaterapia – mic ghid pentru începători”

De ce am cumpărat eu trei cireşe din piaţă

Da, aţi citit bine: trei cireşe. Nu kile, ci bucăţi. Şi chiar vreau să vă spun de ce am cumpărat eu azi trei cireşe din piaţă, ocazie cu care vreau să vă şi anunţ că m-am făcut a dracului (vorba poeziei).

Se făcea că venise iunie şi piaţa era pliiiină de cireşe. Ca în (aproape) fiecare zi, am luat-o pe domnişoara Fundiţă şi hai în piaţă, la cireşe şi căpşune proaspete. Şi la roşii. Şi la castraveţi. Şi la varză. Şi la o gogoaşă de aia bună, bună, pe care o face pe loc o tanti tare drăguţă (trebuie să o încercaţi!). Numai că azi, faţă de alte dăţi, am plecat cu maşina, pentru că voiam să cumpăr mai multe.

Am ajuns în piaţă, Ikki foarte bine dispusă, am căscat gura pe acolo şi după ce am inspectat oferta, hai să şi cumpărăm cele necesare. A văzut caise – am cumpărat jumătate de kg. I-am dat, a întins o caisă pe ea, a râs, a vrut şi căpşune, hihihi şi hahaha, baveţica ei albă era deja roz cu picăţele galbene. Eu, în spatele căruţului, mâncam fără regrete o gogoaşă de aia pe care o pomeneam la început. Am dus toate la maşină şi când să plecăm, ce să vezi: mi-am amintit că nu am luat cireşe. Păi se poate?! Hai înapoi la cireşe, dar de data asta am luat-o în sistem. Găsim cireşe (nu că ar fi fost greu), ne punem la rând. Întreb: “-Fiţi drăguţă, pot lua o cireaşă pentru copil?”

Continue reading “De ce am cumpărat eu trei cireşe din piaţă”

Prima ieşire din ţară a domnișoarei Fundiță

La unsprezece luni şi două zile a avut loc un mare eveniment: prima ieşire din ţară a domnișoarei Fundiță. Zic “mare”, pentru că am avut atât de multe emoţii, încât în săptămâna de dinainte de plecare am fost într-o agitaţie maximă.

Dar dacă bebeluşul va plânge tot drumul? Dar dacă vom sta în vamă cinci ore? Dar dacă nu va fi ok paşaportul? Dar dacă nu am luat tot ce trebuie cu noi? Am făcut bagajul pe parcursul a două zile (nu, nu am luat jumătate din casă cu noi, am calculat hăinuţele, scutecele, căruţul l-am lăsat acasă etc), iar când am ieşit pe uşă, mi-am spus că dacă am uitat ceva, uitat să fie. “-Cumpăram de acolo şi gata, nu te mai gândi, Adina!”
Urma să ajungem în Chişinău la un botez şi să petrecem acolo o seară. Vai, o seară într-un loc nou! Cum o să doarmă? De fapt, o să doarmă? Şi dimineaţă ce vom mânca? Noi ca noi, micul dejun e super (ştiam hotelul), dar dacă domnişoara Fundiţă nu va vrea să stea la masă cu noi? Dacă va face scandalul de pe lume? Dacă nu au scaun pentru bebeluşi? Dacă va arunca pe jos mâncarea, aşa cum face acasă, şi se vor uita toţi urât? Atât de multe întrebări ce mi-am pus, că mă şi întreb de unde atâta frământare şi imaginaţie în capul meu.


sursa foto: pixabay.com

Continue reading “Prima ieşire din ţară a domnișoarei Fundiță”

Şapte lucruri pe care nu trebuia să le fac după ce s-a născut bebeluşul

Nu ştiu cum se face, că deja a zburat aproape un an de când o avem pe domnişoara Fundiţă lângă noi. În tot acest timp am realizat şi învăţat o mulţime de lucruri, şi dacă voi sunteţi la început, poate că vă va ajuta (mica, totuşi) mea experienţă. De aceea vreau să vă vorbesc azi despre şapte lucruri pe care nu trebuia să le fac după ce s-a născut bebeluşul. Dacă aş putea da timpul înapoi…

1. Nu aş pune mereu bebeluşul pe primul loc. Nu mă înţelegeţi greşit, nu spun că trebuia să mă fi uitat pe geam sau să îmi fi făcut unghiile cât ea plângea din cauza durerilor de burtică, însă în primele luni de viaţă, abia abia mă duceam la baie, ca să fiu lângă ea. Dacă se trezeşte şi vede că nu sunt acolo? Dacă se sperie de ceva? Dacă sună cineva la interfon şi o trezeşte brusc zgomotul? Alăptare la cerere, colici, dureri, plâns, întrebări, nopţi nedormite – ajunsesem să fiu un pic paranoia, având grijă de orice altceva, în afară de mine.
Asta nu e deloc bine, pentru că pe lângă problemele de sănătate apărute, am fost o bună perioadă slăbită, obosită. Am ajuns la concluzia că un bebeluş este (mai) fericit, dacă mama lui este fericită şi odihnită.

Continue reading “Şapte lucruri pe care nu trebuia să le fac după ce s-a născut bebeluşul”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...