Cinci lucruri pe care să i le iei bebeluşului după şase luni de viaţă

Acum ceva timp vă povesteam despre cinci lucruri care m-au ajutat mult după ce am născut. Numai că timpul a trecut şi deja unele dintre ele au ieşit de tot din rutina noastră zilnică, făcând locul altora. De aceea, azi vreau să vă scriu despre alte cinci lucruri pe care le-am cumpărat pentru bebeluş în ultima perioadă şi care m-au ajutat şi ne ajută enorm de mult.

1. Odată cu începerea autodiversificării, am cumpărat un scaun de masă pentru bebe. Oferta este variată, puteţi găsi zeci de modele de scaune de masă pentru bebeluş, atât online, cât şi în magazinele fizice. Noi ne-am sucit, ne-am învârtit, şi am decis că un scaun Antilop de la Ikea este cel mai potrivit. Are un preţ accesibil (70 de lei), este uşor de curăţat şi tăviţa se poate scoate uşor pentru a fi spălată rapid. Dacă vreţi, puteţi să îl băgaţi cu totul în cadă, însă la mine baia este în capătul opus al apartamentului şi îmi este greu să îl car până acolo.
Scaunul Antilop de la Ikea are şi husă care poate fi cumpărată separat – noi am luat-o şi ni se pare utilă. Scurt pe doi: raport calitate-preţ excelent.

Cinci lucruri pe care să i le iei bebeluşului după şase luni de viaţă: scaun de masă Antilop Ikea

Citeşte mai departe… “Cinci lucruri pe care să i le iei bebeluşului după şase luni de viaţă”

De ce nu o să îi mai cumpăr eu jucării bebeluşului meu în următorii 50 de ani

Da, sper că v-aţi dat seama din titlul articolului că-s supărată tare pe Ikki. Trebuie neapărat să o pârăsc la voi şi să vă spun de ce nu o să îi mai cumpăr eu jucării bebeluşului meu în următorii 50 de ani. Serios!

Deci, să vedeţi. Am primit cadou un set de jucării foarte haioase, colorate, pe care şi ea le-a îndrăgit de cum le-am desfăcut. S-a cântat atunci bingo, oiţa albastră a devenit preferata ei şi Dumnezeu ştie de câte ori nu m-am trezit cu oaia împingându-mă în coaste, dormindu-mi în cap, gâdilindu-mă la tălpi. Pentru că da, trebuia neapărat să ţină oaia în mânuţă la culcare. Mai mult, cu oaia albastră intra în cadă, cu oaia albastră ieşea din cadă. Şi cu bufniţa şi cu broscuţa a mai avut o relaţie de iubire, însă asta a fost mai cu năbădăi.

Şi văzând eu câtă iubire e între domnişoara Fundiţă şi setul de jucării La Fermă de la Munchkin şi bântuind pe iherb, am găsit la acest brand un set de jucării identic, însă tema era marină. Noul set era format din animale marine şi uaau, mi-am zis că neapărat trebuie să i-l comand. Şi uite-aşa, am aşteptat vreo trei săptămâni să ajungă. (Da’ mai vine odată? Când vine? Eu vreau să vieee!!) Du-te la vamal, tati, neapărat azi trebuie luat pachetul (de la capătul lumii). Aşteptam cu nerăbdare baia de seară.

I-am strâns toată trupa, am pus apă nici pre rece, nici prea caldă, am dezbrăcat pe fugă copilul şi hai la baie! Am pus-o în apă lângă jucării pe domnişoara Fundiţă şi am aşteptat să îi văd bucuria când descoperea ea artileria grea de jucării. Mai ales pe alea noi!

Când colo, ce credeţi că a făcut domnişoara Fundiţă? Şi-a rotiiiiiiiiit ochii de jur împrejur şi a întins mânuţa către altceva (au inima!). Tocmai şi-a găsit o nouă jucărie pe care a apucat-o într-o secundă. Ghici despre ce e vorba:

Citeşte mai departe… “De ce nu o să îi mai cumpăr eu jucării bebeluşului meu în următorii 50 de ani”

Din când în când, îți vine să pleci de acasă

Înainte de a o avea pe domnișoara Fundiță, eram oarecum paralelă cu ce înseamnă a avea un copil. Păi îl pui în pătuț, dai drumul caruselului, iar el va sta cu ochii în tavan, urmărind albinuțele vreo două ore. Tu te duci la coafor, îți faci manichiura, bei o cafea. Vii acasă și pregătești un biberon cu lapte, mai ieși la o plimbare și timpul trece. Acuș merge, creșă, grădiniță. Între timp ieșiți la shopping în mall, bebe doarme în căruț, tu ai greutatea de odinioară și probezi una-alta. Mai stai la un pahar de vorbă cu o prietenă, pentru că bebe stă în același căruț și e ocupat cu o jucărie.
Ce, nu asta vedem în viața perfectă a părinților de pe Facebook? Numai că, surpriză: lucrurile nu prea stau așa. Din când în când, îți vine să pleci de acasă.
…Pentru că în primele luni, nu te mai recunoști. Nici în oglindă (alea-s cearcăne? Nu știam că pot avea chiar culoarea asta), nici dacă te uiți în sufletul tău.
…Pentru că bebelușul vrea cu tine, la tine, peste tine, în brațele tale. Are nevoie de atenția, îngrijirea și iubirea ta. Bun și tati, dar mama e centrul universului unui bebeluș.
…Pentru că pisica miaună pe dincolo, privată de atenție. Noroc că îi pui mâncare cu vârf și are câteva zile.
…Pentru că și tu ești privată de somn, gata cu leneveala de weekend. Dar dacă nu tu, atunci cine? Și te aduni și mergi mai departe.
…Pentru că ai strâns jucăriile, dar așa micuță cum e, a reușit să le împrăștie iar pe toate. Eventual să îți și arunce una fix în cap.
…Pentru că ai curățat pe jos, măsuța, jucăriile pe care le-a prins în timpul mesei, bavețica, vasele, tacâmurile (că doar vrei să vezi şi autodiversificarea cum e) și tot mai găsești o bucată de broccoli aruncată pe undeva.
…Pentru că el te întreabă: “-Azi ce planuri ai?” sau te anunță că întârzâie, fix când trăgeai speranță că scapă mai repede și că vei face și tu o baie mai lungă, sătulă de atâta dușat.
…Pentru că uneori ai impresia că nu mai știi să vorbești corect, să legi două fraze și să porți o discuție decentă.

Citeşte mai departe… “Din când în când, îți vine să pleci de acasă”

Cercei de bebeluşi – când îi punem, de care?

Zilele trecute am primit un email în care Laura mă întreba despre o percehe de cercei de bebeluşi. Ce e drept, eu nu v-am povestit cum şi când i-am pus cerceii domnişoarei Fundiţă, aşa că venind şi întrebarea ei, m-am gândit să abordăm subiectul.

Cerceii sunt cu siguranţă primele bijuterii ale copiilor. De aceea trebuie să alegem unii micuţi, veseli, finuţi, potriviţi. Ei sunt un simbol al feminităţii şi cred că găsirea perfechii perfecte este una dintre grijile viitoarelor mămici de fetiţe.

Când vine vorba despre cerceii pentru bebeluşi, părerile sunt împărţite (cum altfel?). Ba că ar trebui puşi mai întâi cercei medicinali, ba că ar fi bine să iei cercei din argint, ba că nu e bine să pui cerceii bebeluşului decât după o lună… şi pot continua cu “dacă” şi cu  “parcă”. Eu vă voi scrie cum a fost în cazul fetiţei mele.

Ce cercei îi cumperi bebeluşului?
Noi am ales din start cercei din aur. În funcţie de preferinţe şi buget, în mall sau online găsiţi cu siguranţă ceva care să vă placă. Noi am ales aur alb, pentru că de vreo 10 ani e preferatul meu şi mi se pare că se potriveşte indiferent de culoarea hăinuţelor purtate de bebe. Am văzut zeci de modele, unele mai ieftine, altele mai scumpe, unele cu pietricele zirconia, altele cu diamante, unele cu tortiţe, cu floricele, cu fluturaşi, însă ne-am oprit la o pereche care mi s-a părut că ar reprezenta-o cel mai bine.

Cercei cu şurub, cu tijă sau verigi?
Iarăşi, depinde de voi. Noi am ales cercei cu şurub, pentru că au ca un bumb în spate care mă asigură că tija nu va înţepa. Uneori, cerceii mei cu tijă înţeapă aşa rău de nu pot dormi cu ei, deci pentru un bebeluş ar fi, cu siguranţă, şi mai incomod.
Important e să alegeţi cercei care să aibă un sistem de închidere care să nu se desfacă rapid, să nu se agaţe în haine,  şi care să nu permită rănirea copilului.
În ceea ce priveşte veriguţele, e posibil ca ele să rămână mici – în magazine se găsesc verigi speciale pentru nou-născuţi.

Cercei cu şurub

Citeşte mai departe… “Cercei de bebeluşi – când îi punem, de care?”

O minune care a apărut acum nouă luni

Azi este o zi specială, zi în care vă invit să povestim despre o minune care a apărut acum nouă luni. Presupun că v-aţi prins: vorbim despre domnişoara Fundiţă, proaspătă posesoare a nouă luni.

Ce face un bebeluş la nouă luni? Depinde de bebeluş! Noi nu comparăm, da? Pentru că fiecare bebeluş se dezvoltă în ritmul său! Însă ca de obicei, vă spun ce face Ikki. Cum mai stă cu sănătatea, ce năzdrăvănii mai face, cum s-a schimbat în ultima perioadă.

La nouă luni, domnişoara Fundiţă nu are stare deloc. Duse sunt zilele în care vorbeam (şi făceam în tihnă) despre masajul bebeluşului şi eventual mai dădeam şi un telefon, pentru că ea oricum stătea cuminţică pe spate. De mult apuse zilele în care schimbatul scutecului (acum folosim Huggies chiloţel numărul 4) nu seamănă cu o cucerire de fortăreaţă. Pentru că, ce să vezi: cum simte fundul gol, cum o ia la fugă în patru lăbuţe prin pat. Măsuţa de înfăşat a devenit deja istorie, toată casa e terenul care trebuie cucerit acum! De-a buşilea şi mai nou, de pe la opt luni jumătate, ţinută de o mânuţă. Tot de atunci a început să stea şi în picioruşe pentru câteva secunde, iar pe zi ce trece e din ce în ce mai sigură pe ea. I-am luat ghetuţe speciale pentru primii paşi, însă la cum se prezintă vremea, probabil va trebui să îi luăm săndăluţe.

Bebeluşul de nouă luni e curios şi vrea să descopere tot. Este, pur şi simplu, o caracatiţă. Nu are voie aici? Nicio problemă, se duce dincolo şi trage de acolo. Nici acolo nu e voie? Stai tu liniştită, Super-Mami, că are planul C. Încă bagă în guriţă tot ce prinde, dar înregistrează date şi te surprinde când se bucură că revede o jucărie căzută sub pat. Râde cu poftă, mai ales la gâdileală şi la bauuuuuu!, iar râsul ăsta e balsam pentru suflet.

Citeşte mai departe… “O minune care a apărut acum nouă luni”

Rolul tatălui în perioada pre şi post natală

Ştiţi vorba aia care zice că într-o relaţie e nevoie de doi? Comunicare, respect, sprijin, iubire – pentru ele e nevoie de ambii parteneri. Ei, fiiiiiix pe acelaşi principiu trebuie mers şi când e vorba de apariţia şi creşterea unui copil. Dacă viitorii tătici au impresia că au făcut copilul (lucru deloc greu) şi că gata, de acum e treaba femeii de lângă ei să îl crească, anunţaţi-i respectuos că se înşeală amarnic. Şi luaţi atitudine în sensul ăsta!

Luaţi-i cu voi la ecografii, la cumpărat hăinuţe, la cursuri de puericultură. Spuneţi-le să vă facă un masaj din când în când, că tare greu e să ai burtică!  Farfuriile murdare nu se pun singure în maşina de spălat vase, la fel cum nici o banală omletă nu se face singură. Măcar un ceai, un cartof prăjit, un ou ochi şi o salată lângă pot face şi ei. Ca să nu mai spun de un pic de curăţenie în casă… pentru că din câte ştiu eu, şi stimabilii noştri iubiţi şi soţi au două mâini.

Dragilor, este vital ca un cuplu să formeze o echipă din toate punctele de vedere. Odată cu vestea sarcinii (care ar trebui să vă apropie), nimic nu va mai fi la fel. De aceea, este important ca tatăl să fie informat despre schimbările care au loc în corpul femeii, despre naştere şi mai apoi despre creşterea şi îngrijirea bebeluşului. Pentru că, ce să vezi – un tătic nu poate alăpta copilaşul, în schimb poate face cam tot ce face o Super-Mami: îi poate face băiţă, îi poate cânta, îl poate purta, îl poate schimba (nu e chiar aşa groaznic să schimbi un scutec, serios!), îi poate face toaleta şi aşa mai departe. Taţii, la fel ca şi mamele, joacă un rol vital în creşterea şi dezvoltarea copilului şi e păcat să nu se implice. Timpul trece, bebe creşte şi aceste clipe nu se vor întoarce!

Citeşte mai departe… “Rolul tatălui în perioada pre şi post natală”

Decizii şi oameni care ne influenţează viaţa

Vi s-a întâmplat vreodată să luaţi o decizie de moment, dar de care mai apoi să vă ţineţi strâns cu dinţii? O decizie care să vă privească pe voi, numai şi numai pe voi, dar care să vă provoace să depăşiţi limite sau bariere pe care nu credeaţi că le puteţi depăşi? Mie da. Şi prin încăpăţânarea mea nativă, am reuşit să merg tooot înainte. Şi încă merg.

Dar vi s-a întâmplat vreodată să ascultaţi pe cineva vorbind şi să vi se aprindă nişte beculeţe? Mie mi s-a întâmplat şi asta. Şi nu de mult timp, ci acum vreo săptămână-două, atunci când l-am auzit pe prof. Dr. Dan Gaiţă vorbind despre colesterol şi despre cum putem să îl ţinem sub control. Şi cât de important e asta, pe termen lung, pentru sănătatea noastră. Pentru noi.

La un moment dat, în timpul discuţiei, brusc, m-am revăzut cu ţigara în mână. Şi cu o cafea bună, la o terasă din Centrul Vechi. Şi la starea aceea de lâncezeală dulce, de început de vară: 23 iunie. Şi-apoi decizia mea, în dimineaţa zilei următoare – eu de azi nu mai fumez. Şi nu am mai fumat, chiar dacă a urmat o vacanţă în care am fost înconjurată de fumători.

Povestea merge mai departe şi îmi dau seama că dintre noi doi, în familia noastră, el încă mai fumează. Mai rar decât acum un an, spre exemplu, dar totuşi fumează. Iar alimentaţia… ei bine, nu mereu avem timp să gătim şi mi se pare că a mânca la ore cât de cât fixe este un lux. Iar acum cu bebe, în zilele mohorâte şi ploioase, eu mă pot mândri cu maxim o sută-două de paşi făcuţi prin casă – e asta mişcare? Probabil că în acest context, nivelul de colesterol din sânge, glicemia, bătăile inimii şi alte cifre importante din sănătatea noastră ar vocifera. Poate cu un glas aproape sugrumat de emoţie sau poate disperat sau poate… relaxat încă.

Am ajuns acasă după discuţia despre #stiucatam. Soţul m-a întrebat, curios, cum a fost, ce am aflat nou. Aşa mă întreabă mereu şi cu fetiţa în braţe, i-am povestit. I-am înşirat câteva dintre statisticile pe care mi le-am notat şi am încheiat simplu: „-Te rog, nu mai fuma”. Pentru că poate. Dacă nu pentru el, pentru noi, atunci pentru copil. Ceea ce vă sfătuiesc din suflet şi pe voi: ţineţi sub control factorii legaţi direct de colesterol prin renunţarea în primul rând la fumat. Asta pentru a avea o viaţă mai lungă, mai sănătoasă, cu bucurii şi activităţi alături de cei dragi.

Decizii şi oameni care ne influenţează viaţa

…în ultima săptămână nu am mai observat nicio ţigară în scrumieră.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...