Diversificare sau autodiversificare?

Momentul în care începem să introducem alimente solide (începem diversificarea bebeluşului) este foarte important, atât în viaţa noastră, cât şi a bebeluşului. Este un hotar şi trebuie să îl tratăm aşa cum se cuvine, pentru că de primele întâlniri cu alimentele va depinde modul în care bebeluşul va privi mâncarea pe viitor. Am vorbit deja despre vârsta potrivită introducerii solidelor (după şase luni la bebeluşul sănătos), iar azi aş vrea să vă invit să vorbim un pic despre alegerea voastră: diversificare sau autodiversificare pentru bebeluş? De ce una, de ce alta? Şi bineînţeles, să vă spun cum procedăm noi.

Diversificarea constă în trecerea graduală în alimentaţia bebeluşului de la hrănirea exclusivă cu lapte matern sau praf la renunţarea la acestea. Ea va completa alimentaţia, neavând rolul de a înlocui laptele până la cel puţin un an.

Diversificare clasică constă în oferirea treptată a mâncării, a hranei solide. Există în acest sens regula de trei zile: se introduce un aliment nou o dată la trei zile, pentru a observa dacă bebeluşul are vreo reacţie. În speţă, se începe de exemplu cu morcov, ţelină, păstârnac – fierte sau preparate la abur – şi pasate (astfel, copilul nu va mai trebui să mestece). Îi oferi copilului piureul cu linguriţa, împingându-i hrana adânc, ca nu cumva să cadă din guriţă. Astfel, mâncarea nu ajunge mereu pe papile (bebe nu gustă mâncarea, nu decide dacă îi place sau nu), ci e obligat să înghită rapid. Se începe cu pasare fină, pentru ca treptat, ea să fie din ce în ce mai grosieră. De asemenea, în diversificarea clasică se recomandă ca bebe să aibă la şase luni o masă de solide, la şapte, două, iar la opt luni trei mese.

Autodiversificarea sau diversificarea naturală (BLW = Baby Lead Weaning) constă în oferirea de bucăţi de alimente copilului. Ceea ce înseamă că decât să îi dai morcov şi ţelină pasate, i le oferi bastonaşe (suficient de lungi ca să le ţină în mână şi nu prea moi).

Citeşte mai departe… “Diversificare sau autodiversificare?”

Când începem diversificarea bebelușului?

În ultima perioadă am întâlnit multe mămici care au renunțat la alăptat. Din diverse motive, medicale sau nu – treaba lor. Și tot dintre aceste mămici, unele decid să înceapă pe la 3-4 luni introducerea alimentelor solide în alimentația copiilor. Că e diversificare sau autodiversificare, nu asta vreau să dezbatem azi, ci pur și simplu vreau să vorbim despre când începem diversificarea bebelușului. În ce moment? La câte luni de viață?

În primul rând, Organizația Mondială a Sănătății (nu eu, Adina din Vaslui mutată în București acum 10-15 ani) spune că bebelușul trebuie alăptat exclusiv sau hrănit cu lapte praf până la șase luni. Fără apă, ceai sau sucuri de morcov, mere, portocale. Doar lapte matern sau formulă în primele luni de viață.
De ce șase luni și nu patru sau opt? Ei bine, până în jurul vârstei de șase luni, bebelușul are un stomac mic, care ar trebui să digere ușor nutrienții. Alimentele solide nu conțin concentrațiile suficient de mari precum laptele matern sau formula.
Sistemul digestiv al bebelușilor nu este suficient de dezvoltat pentru a extrage nutrienții necesari din alimentele solide, deci ele vor fi hrănitoare sau valorificate la adevărata valoare.
sursa foto: infernosites.com

Citeşte mai departe… “Când începem diversificarea bebelușului?”

Ce poţi să mănânci în timpul alăptării?

Dacă tot alăptez exclusiv (şi mă laud cu asta, mă ştiţi susţinătoare a alăptării până în pânzele albe), m-am întrebat ce mănânci în timpul alăptării?

Am întrebat pediatrul, care mi-a spus că alimentaţia mea ar trebui să se bazeze pe supe, ciorbe, compoturi şi că sub nicio formă nu trebuie să pun gura pe pepenele verde (dar pot mânca pepene galben cât vreau), mazăre, varză, broccoli, linte, hrişcă, roşii. Pe cealaltă parte, am întrebat şi medicul de familie, care mi-a spus că sub nicio formă nu trebuie să pun gura pe pepenele galben (stooop! deja unul îl anulează pe altul!). Ideea e că fiecare are câte o părere legată de alimentaţia din timpul alăptării şi eu deja nu mai ştiam ce să cred, cu atâtea păreri în contradictoriu.

Aşa că am investigat şi am aflat că atunci când alăptezi poţi mânca orice. Şoc şi groază? Deloc, dacă e să o luăm logic.

În primul rând, laptele se face din sânge, şi nu din ceea ce mâncăm (surpriză!).

sursa:b log.quicksearch.in

Citeşte mai departe… “Ce poţi să mănânci în timpul alăptării?”

Două luni de bebeluşeală – experienţa mea

Nu îmi vine să cred că s-au împlinit fix două luni de bebeluşeală :). Parcă am bebe de 100 de ani! Perioada aceasta a fost plină de urcuşuri şi de coborâşuri, ne-am descoperit şi acomodat uşor-uşor una cu alta, ne iubim, ne zâmbim şi viaţa a căpătat un alt sens!

Dacă în timpul sarcinii vă povesteam lunar despre evoluţia noastră, am hotărât să revin la obicei şi să vă povestesc cum au trecut aceste două luni, punctându-vă cele mai importante lucruri care s-au întâmplat în această perioadă.

În primul rând, alăptez exclusiv. Sunt foarte bucuroasă că am reuşit! Observ o tendinţă din ce în ce mai mare de a trece pe laptele praf, însă eu, în încăpăţânarea mea, nici nu am vrut să aud de aşa ceva. V-am povestit cum a fost alăptarea după naşterea prin cezariană şi prin ce am trecut atunci. Pe lângă zecile de beneficii, nimic nu se compară cu mocuţa de bebe fericit când suge şi adoarme la sân!
Nu îi dau apă sau ceai, laptele conţine tot ce îi trebuie din lapte. Cele 2 picături de Vigantol le pun peste câteva picături de lapte matern.

Somnul: De la aproximativ patru săptămâni a început să sugă la două ore noaptea (deci am putut dormi bine, mai ales că stă lângă mine în pat şi o mufez imediat), însă ziua nu are un orar. De la 7 săptămâni şi-a descoperit mânuţa şi vrea să o bage în guriţă chiar şi când mănâncă 🙂

În al doilea rând, am trecut de puseele de creştere aferente. Dacă la început nu ştiam de ce bebe e aşa agitată sau de ce vrea să stea la sân non-stop, m-am lămurit! Puseele de creştere pot fi foarte solicitante; bebeluşul poate fi mai agitat sau dimpotrivă, să doarmă mai mult decât de obicei. Noi am trecut prin ambele situaţii. De fapt, în timpul puseelor (care pot ţine o zi sau mai multe), bebeluşul creşte efectiv. După încheierea lor, veţi observa o nouă deprindere (spre exemplu, a mea duce pumnul la gură – coordonarea este mult mai bună!).
Teoretic, puseele sunt la 7-10 zile, două săptămâni, o lună, două, trei, însă nu uitaţi că fiecare bebeluş are ritmul său de dezvoltare!

http://super-mami.ro/wp-content/uploads/images/SuperMami/mama%20si%20bebe.jpg

retallackresort.co.uk

Citeşte mai departe… “Două luni de bebeluşeală – experienţa mea”

Alăptarea după naşterea prin cezariană – experienţa mea

Într-unul din articolele mai vechi vă povesteam despre naşterea la maternitatea Bucur. Atunci vă pomenisem pentru prima oară despre alăptare şi azi, după aproximativ o lună de alăptat exlusiv, vreau să vorbim mai pe larg despre acest subiect. Bineînţeles, vă scriu despre experienţa mea în ceea ce priveşte alăptarea după naşterea prin cezariană – nu sunt expertă în domeniu, însă ştiu că poveştile adevărate ajută. Cel puţin eu mereu le-am căutat, în detrimentul teoriei.

Dacă atunci când venea vorba despre naştere spuneam că “încercăm” natural, cu alăptatul m-am comportat ca şi cum el urma să fie implicit. NORMAL că voi avea lapte, NORMAL că o voi alăpta, NORMAL că nu ne vom complica viaţa cu biberoane şi lapte praf. Nu ştiu de unde am avut această convingere, însă atitudinea aceasta m-a salvat! Vă sfătuiesc să porniţi la drum cu acelaşi optimism şi tip de gândire! Un lucru foarte important pe care trebuie să îl ştiţi şi să nu îl uitaţi: Orice femeie care naşte (natural sau prin cezariană) are lapte – important e ca el să iasă şi să ajungă la bebeluş! Colostrul apare la unele dintre noi chiar de prin luna a cincea (eu am observat picături prin luna a şaptea de sarcină), deci el există.

Începutul alăptării nu a fost foarte promiţător, mai ales că nu am văzut bebeluşul două zile şi pierdusem startul. Nici pompa nu am băgat-o în acest timp pentru a stimula lactaţia, pentru că nu mi-a zis nimeni şi nici nu m-am gândit. În schimb, am băut ceai pentru lactaţie de la Fares. Habar nu am cât şi dacă o fi ajutat…

A treia zi de la naşterea prin cezariană am mers la ea la etajul trei pentru a o hrăni şi spre marea mea surprindere, s-a ataşat perfect prima oară. Nu îmi venea să cred… nu ştiu ce anume a tras ea din sân, însă după vreo cinsprezece minute s-a cam supărat şi a început să plângă. Eu eram obsedată să întreb dacă e bună ataşarea, aşa că pe cine prindeam, asta întrebam. Toată lumea spunea că da, e foarte bine ataşată, bravo. Numai că eu începusem să nu mai cred acest lucru. Ori că nu mai avea ea ce să tragă, ori că s-a foit în timpul ataşării – cert e că în seara aceea m-am trezit cu nişte ragade de mă durea sufletul când mă atingea orice (chiar şi bluza). Am aplicat lanolină şi în acea seară am pus şi pompa. Am scos… fix o linguriţă de colostru. Însă era al ei, aşa că i l-am dat alături de laptele praf din masa de seară.
A fost frustrant să văd cantitatea, mai ales că persoana cu care eram în rezervă scotea jumătate de biberon lejer (se pune că avea sânii mult,mult mai mari?). Însă m-am ambiţionat, nu m-am mai utiat în curtea vecinului şi la următoarul muls cantitatea s-a dublat!

În spital, alăptatul nu prea a fost cu succes. Sugea ceva, însă nu se sătura şi mereu completam cu formulă. Abia aşteptam să merg acasă, în intimitatea noastră, unde ştiam că voi putea să îmi alăptez puiul! Mărturisesc că mă aşteptam ca personalul să fie mult mai implicat din acest punct de vedere, mai ales că auzisem că ele susţin alăptarea. Da… implicarea a fost doar de la distanţă, cu vorbe.

După externare, lactaţia începuse chiar binişor să se instaleze. Cred că o singură noapte i-am dat lapte praf şi mai apoi într-o altă zi am cedat şi i-am dat jumătate de măsură de completare pentru că plângea fără oprire. În rest, am alăptat-o la cerere şi tare bucuroasă sunt că am reuşit până aicI! Îmi doresc să pot alăpta exlclusiv până la şase luni, iar mai apoi mai vedem.

Probleme pe care le-am întâlnit în timpul alăptării de până acum:

sursa foto: bracesbylanghornechildrensdentist.com

Citeşte mai departe… “Alăptarea după naşterea prin cezariană – experienţa mea”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...