Ce mănâncă bebeluşul meu: chifteluţe de dovlecei la cuptor

Chifteluţele de dovlecei îmi amintesc de copilărie. Numai că atunci erau dulci, aveau zahăr vanilat, erau prăjite în ulei şi mâncate pe îndelete, în zi de sărbătoare. La asta m-am gândit când am fost ultima oară în piaţă şi am văzut dovlecei pe tarabe. Aşa că am luat şi eu, cu gândul să fac ceva bun pentru domnişoara Fundiţă.

Fiind încă bebeluş, nu se punea problema de zahăr sau de prăjit. Aşa că am inventat o reţetă atât de gustoasă, încât după ce s-au răcit un pic, chifteluţele de dovlecei au dispărut cât ai spune… dovlecel!

Ce mănâncă bebeluşul meu: chifteluţe de dovlecei la cuptor
Citeşte mai departe… “Ce mănâncă bebeluşul meu: chifteluţe de dovlecei la cuptor”

De ce își îndulcesc bunicii nepoțeii?

Un studiu publicat în Jurnalul Internațional al Obezității, realizat pe copii cu vârste între 9 luni și 3 ani, susține un fapt îngrijorător.  Bunicii au un rol important în creșterea procentului de copii supraponderali. Statisticile susţin că un procent de 15% mai mulți copii supraponderali atunci când bunicii au rol de îngrijitori part-time și 34% când bunicii sunt cei care se ocupă de nepoți full – time.

După ce reușim să ne scuturăm de revolta care o trezește în noi această cercetare, de ca și cum nu aveam suficiente conflicte cu părinții noștri, rămânem cu întrebări firești. Ce se întâmplă totuși cu bunicii? Așa erau și ai noștri și nu ne-am dat seama? Sau părinții noștri sunt inconștienți, ignoranți ori pur și simplu dezinteresați în ceea ce privește alimentația nepoților lor? Eu cred că e mult mai mult decât ne lasă revolta să vedem și să înțelegem.

În căutarea cauzelor, m-am oprit cu gândul în copilăria mea, derulând din amintirele mele cu bunicii. Multe dintre ele implică mese copioase. Sărbători,  aniversări,  reuniuni de familie … toate se petreceau în jurul unei mese, pentru care bunicii depuneau mult efort. Un alt studiu arată că bunicii materni sunt mult mai implicați in viața nepoților decât cei paterni. Ai noștri n-au făcut excepție. Mesele în familie erau vesele, pline cu bucate alese și pentru un copil nu friptura devenea memorabilă, chiar dacă era nemaipomenită,  ci desertul. Dulciurile făcute de bunici erau cele mai bune și cele mai așteptate.

Citeşte mai departe… “De ce își îndulcesc bunicii nepoțeii?”

Ce mănâncă un bebeluş de un an şi două luni

Am observat că articolul în care vă scriam ce mănâncă un bebeluş de zece luni (la domnişoara Fundiţă ne referim, normal, copil care nu are nicio alergie sau problemă cu vreun aliment) a avut maaare succes. Se pare că multe dintre voi sunteţi curioase în ceea ce priveşte alimentaţia bebeluşului şi căutaţi  idei. De aceea, luna aceasta mi-am propus să vă arăt ce mănâncă un bebeluş de un an şi două luni. Am ţinut telefonul aproape, am făcut fotografii înainte de a o pune pe fetiţa mea la masă şi iată cum a arătat meniul şi ceea ce a mâncat ea:

Luni:
MD: Griş cu lapte, carob şi seminţe de chia
Prânz: ghiveci de legume cu carne de pui
Cină: porumb fiert (roade nevoie mare la el!)

Citeşte mai departe… “Ce mănâncă un bebeluş de un an şi două luni”

Cum se extrage şi cum se păstrează laptele matern?

Laptele matern este cel mai de preţ cadou pe care i-l poţi face bebeluşului tău. Indiferent că are o zi sau două luni, alăptarea este benefică pentru bebeluş şi după cum ştiţi, eu o susţin din tot sufletul. Noi deja avem un an şi două luni de alăptat şi ne e tare bine! Domnişoara Fundiţă încă ţocăie cu poftă, iar mai nou a început să mângâie sânul. Să vă spun cum mă topesc când văd atâta iubire din partea ei?

De fapt, nu, nu despre asta vreau să vă scriu astăzi, ci despre laptele matern: cum îl poţi extrage cât mai eficient, cât îl poţi păstra la frigider, la congelator etc. Pentru că au fost vremuri în care m-am lovit şi eu de aceste întrebări.

De ce să extragi şi să păstrezi lapte matern?

După ce am născut, eu m-am gândit aşa: nu ştii niciodată când trebuie musai să pleci la un medic, când nu te simţi bine, când iei un medicament, când, pe scurt, nu poţi alăpta, oricât ai vrea. Şi atunci ce faci? Apelezi la laptele praf? Nuuu, mai ales după cât am insistat eu să alăptez exclusiv măcar până la şase luni, când încep diversificarea! Varianta cea mai bună a fost să am mereu o rezervă de lapte matern la congelator sau în cazul în care am mers la dentist (am fost de câteva ori după ce am născut), am lăsat lapte matern proaspăt extras. Pentru mine faptul că lăsam lapte matern era un motiv de linişte şi puteam pleca fără să mă gândesc că suferă copilaşul de foame în lipsa mea. Evident că nu s-ar fi întâmplat nimic grav în două ore cât lipseam eu, dar pentru confortul meu psihic, am vrut mereu să las şi să am o rezervă cât de mică, care putea fi dezgheţată şi dată sugarului.

Cum poţi extrage laptele matern din sâni?

Citeşte mai departe… “Cum se extrage şi cum se păstrează laptele matern?”

Când dăm ciocolată bebeluşilor?

Nu ştiu cum să vă spun, dar cred că bebeluşii au un al şaptelea simţ. Atunci când aud cea mai miiiiiiiică foşnitură de staniol, aruncă cât colo jucăria pe care o mânuiau şi rotesc întrebător ochişorii spre tine. Uite-aşa face domnişoara Fundiţă, iar ochii ei verzi şi mari mă privesc suspicioşi: “-Măaaai, mami, măăăăăăi, tu mănânci ciocolată cumva?”

Iar mama domnişoarei Fundiţă, prinsă în fapt, se opreşte din mestecat sau înghite subit – “-Nu-iiiiiii! Joacă-te în continuare, mami. Cu ce te jucai tu acolo? Ia arată-mi!”. În zadar. Bebeluşul face ochii mici, îşi ridică funduleţul adorabil învelit în scutecelul roz, îşi stabileşte direcţia şi vine. Vine, vine, înghite repede, uită-te într-o parte, eventual ridică-te ca să mai salvezi un pic aparenţele, ascunde ciocolata, pune o jucărie peste… şi gata, timpul a expirat, bebeluşul e lângă tine. Mai întâi se apropie cu prudenţă, apoi îţi bagă un deget în gură, se lasă în genunchi, se trage… se uită… Nu înţelege cum de a dispărut subit ceva-ul pe care îl mâncai tu fără ea. E sigură că a mirosit ceva, dar încă nu procesează, draga de ea, ce s-a întâmplat.

Aşa că uneori se resemează. Se mai uită la tine, nu îi pică nimic… şi pleacă. Alteori o păcăleşti cu un pupic sau cu un cucu-bau. Dar în unele dăţi plânge de necaz – vezi, se simte trasă pe sfoară. Şi tu, ca mamă, ce faci în aceste momente? Întinzi mâna după ciocolata ascunsă şi îi dai o pătrăţică, doar-doar o să tacă? Măcar să guste, ca să o împaci?

Citeşte mai departe… “Când dăm ciocolată bebeluşilor?”

Ce mănâncă bebeluşul meu: Supă cremă de linte

Sunt maaare fană supe, ciorbe şi borşuri. Aşa am fost crescută, aşa că nu prea există săptămână în care să nu gătesc măcar un fel de mâncare din aceasta. De aceea, fetiţa mea e învăţată şi îi includ destul de des aşa ceva în meniu. Pentru că astăzi am făcut o supă cremă de linte care a ieşit delicioasă (dovadă stă castronelul ei gol, precum şi cum arăta domnişoara autodiversificată după), am zis că ar fi o idee bună să vă scriu şi vouă cum fac eu supă cremă de linte.

Ingrediente necesare şi reţeta pentru supă cremă de linte:

  • 200 g linte roşie (eu am de la Solaris);
  • o ceapă medie;
  • un morcov;
  • jumătate de dovlecel;
  • doi cartofi micuţi;
  • o foaie de dafin;
  • sare; (dacă bebeluşul are peste un an)
  • un pic de mentă uscată;
  • un pic de piper;
  • un ardei kapia – dacă aveţi copii mici, nu puneţi, din cauza pieliţei ardeiului;
  • apă cât să acopere.

Citeşte mai departe… “Ce mănâncă bebeluşul meu: Supă cremă de linte”

Diversificarea bebeluşului – experienţa noastră

Săptămâna trecută am fost întrebată de trei dintre voi cum anume am început diversificarea domnişoarei Fundiţă. Ce e drept, am scris un pic despre când începem diversificarea bebeluşului, despre diversificare sau autodiversificare, ba chiar am scris şi o reţetă de brioşe cu afine, însă nu am scris punctual cum am făcut noi. Şi dacă tot aţi întrebat, m-am gândit să va povestim într-un articol dedicat despre experienţa noastră atunci când vorbim despre începutul diversificării la bebeluşi.

În primul rând, eu mi-am propus să aleg autodiversificarea (BLW-ul), adică diversificarea naturală. Asta înseamnă, printre altele, că nu am stat să prepar şi să pasez fructe şi legume pentru piure-uri, ci i le-am oferit fetiţei mele ca atare. Acest lucru s-a întâmplat în jurul vârstei de 6 luni şi jumătate, după sărbătorile de iarnă. Am început uşor, uşor, cu legume şi fructe. Mai exact,

Citeşte mai departe… “Diversificarea bebeluşului – experienţa noastră”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...