O minune care a apărut acum nouă luni

Azi este o zi specială, zi în care vă invit să povestim despre o minune care a apărut acum nouă luni. Presupun că v-aţi prins: vorbim despre domnişoara Fundiţă, proaspătă posesoare a nouă luni.

Ce face un bebeluş la nouă luni? Depinde de bebeluş! Noi nu comparăm, da? Pentru că fiecare bebeluş se dezvoltă în ritmul său! Însă ca de obicei, vă spun ce face Ikki. Cum mai stă cu sănătatea, ce năzdrăvănii mai face, cum s-a schimbat în ultima perioadă.

La nouă luni, domnişoara Fundiţă nu are stare deloc. Duse sunt zilele în care vorbeam (şi făceam în tihnă) despre masajul bebeluşului şi eventual mai dădeam şi un telefon, pentru că ea oricum stătea cuminţică pe spate. De mult apuse zilele în care schimbatul scutecului (acum folosim Huggies chiloţel numărul 4) nu seamănă cu o cucerire de fortăreaţă. Pentru că, ce să vezi: cum simte fundul gol, cum o ia la fugă în patru lăbuţe prin pat. Măsuţa de înfăşat a devenit deja istorie, toată casa e terenul care trebuie cucerit acum! De-a buşilea şi mai nou, de pe la opt luni jumătate, ţinută de o mânuţă. Tot de atunci a început să stea şi în picioruşe pentru câteva secunde, iar pe zi ce trece e din ce în ce mai sigură pe ea. I-am luat ghetuţe speciale pentru primii paşi, însă la cum se prezintă vremea, probabil va trebui să îi luăm săndăluţe.

Bebeluşul de nouă luni e curios şi vrea să descopere tot. Este, pur şi simplu, o caracatiţă. Nu are voie aici? Nicio problemă, se duce dincolo şi trage de acolo. Nici acolo nu e voie? Stai tu liniştită, Super-Mami, că are planul C. Încă bagă în guriţă tot ce prinde, dar înregistrează date şi te surprinde când se bucură că revede o jucărie căzută sub pat. Râde cu poftă, mai ales la gâdileală şi la bauuuuuu!, iar râsul ăsta e balsam pentru suflet.

Continue reading “O minune care a apărut acum nouă luni”

Autodiversificare 7 luni: reţetă de brioşe cu afine

Prima brioşă pe care a mâncat-o Ikki vreodată a fost furată de la verişoara mai mare cu cinci luni. Şi aşa cu poftă a mâncat-o, încât am cerut reţeta de la cumnata mea şi încet încet am început să îi fac şi eu acasă. În această seară am încercat varianta de brioşe cu afine (până acum am făcut şi cu mere rase, vişine şi zmeură) şi despre această reţetă vă voi scrie astăzi. Vă reamintesc că am început autodiversificarea fetiţei pe la şase luni şi un pic.

Această reţetă de brioşe cu afine este foarte simplă, după cum veţi putea vedea, rapid de făcut şi rezultatul este foarte bun, perfect pentru un bebeluş. Deşi am furat şi noi câte o brioşă, recunosc!

Continue reading “Autodiversificare 7 luni: reţetă de brioşe cu afine”

Cu ce mâncăruri ne otrăvim copiii?

Zece minute petrecute pe un grup de mămici sunt suficiente ca să îţi crească tensiunea. Deşi există zeci de articole despre diversificarea bebeluşului, azi am avut ocazia să citesc nişte lucruri care m-au speriat. Şi o să vi le scriu şi vouă, că poate sunt eu deplasată şi am nevoie de cineva care să mă tempereze. Aşadar, hai să vedem cu ce mâncăruri ne otrăvim copiii. Şi mai mult decât atât, le recomandăm şi altora, că de, citez – “copilul meu a mâncat şi nu are nimik”.

În primul rând, o mămică întreabă dacă e ok să îi lase copilului de un an nişte parizer, că ea pleacă să îşi pună unghii. Trecând peste pusul unghiilor (pe care eu una nu îl recomand, mai ales când e copilul mic şi nu se ţine bine pe picioare, pentru că îl poţi înţepa sau agăţa când îl schimbi sau apuci etc), am rămas blocată la alăturarea un an şi parizer. Păi parizer nici noi nu ar trebui să mâncăm, e plin de prostii! Cum să te gândeşti că ar fi o variantă “k” de dat copilului? Ar putea, în schimb, să îi lase o supă de legume, câteva bucăţi de fructe (avocado, mango, măr, pară, prună etc etc), ou fiert, o brioşă făcută în casă şi exemplele ar putea curge până mâine dimineaţă.

sursa foto: http://indiatoday.intoday.in

Continue reading “Cu ce mâncăruri ne otrăvim copiii?”

Diversificare sau autodiversificare?

Momentul în care începem să introducem alimente solide (începem diversificarea bebeluşului) este foarte important, atât în viaţa noastră, cât şi a bebeluşului. Este un hotar şi trebuie să îl tratăm aşa cum se cuvine, pentru că de primele întâlniri cu alimentele va depinde modul în care bebeluşul va privi mâncarea pe viitor. Am vorbit deja despre vârsta potrivită introducerii solidelor (după şase luni la bebeluşul sănătos), iar azi aş vrea să vă invit să vorbim un pic despre alegerea voastră: diversificare sau autodiversificare pentru bebeluş? De ce una, de ce alta? Şi bineînţeles, să vă spun cum procedăm noi.

Diversificarea constă în trecerea graduală în alimentaţia bebeluşului de la hrănirea exclusivă cu lapte matern sau praf la renunţarea la acestea. Ea va completa alimentaţia, neavând rolul de a înlocui laptele până la cel puţin un an.

Diversificare clasică constă în oferirea treptată a mâncării, a hranei solide. Există în acest sens regula de trei zile: se introduce un aliment nou o dată la trei zile, pentru a observa dacă bebeluşul are vreo reacţie. În speţă, se începe de exemplu cu morcov, ţelină, păstârnac – fierte sau preparate la abur – şi pasate (astfel, copilul nu va mai trebui să mestece). Îi oferi copilului piureul cu linguriţa, împingându-i hrana adânc, ca nu cumva să cadă din guriţă. Astfel, mâncarea nu ajunge mereu pe papile (bebe nu gustă mâncarea, nu decide dacă îi place sau nu), ci e obligat să înghită rapid. Se începe cu pasare fină, pentru ca treptat, ea să fie din ce în ce mai grosieră. De asemenea, în diversificarea clasică se recomandă ca bebe să aibă la şase luni o masă de solide, la şapte, două, iar la opt luni trei mese.

Autodiversificarea sau diversificarea naturală (BLW = Baby Lead Weaning) constă în oferirea de bucăţi de alimente copilului. Ceea ce înseamă că decât să îi dai morcov şi ţelină pasate, i le oferi bastonaşe (suficient de lungi ca să le ţină în mână şi nu prea moi).

Continue reading “Diversificare sau autodiversificare?”

Când începem diversificarea bebelușului?

În ultima perioadă am întâlnit multe mămici care au renunțat la alăptat. Din diverse motive, medicale sau nu – treaba lor. Și tot dintre aceste mămici, unele decid să înceapă pe la 3-4 luni introducerea alimentelor solide în alimentația copiilor. Că e diversificare sau autodiversificare, nu asta vreau să dezbatem azi, ci pur și simplu vreau să vorbim despre când începem diversificarea bebelușului. În ce moment? La câte luni de viață?

În primul rând, Organizația Mondială a Sănătății (nu eu, Adina din Vaslui mutată în București acum 10-15 ani) spune că bebelușul trebuie alăptat exclusiv sau hrănit cu lapte praf până la șase luni. Fără apă, ceai sau sucuri de morcov, mere, portocale. Doar lapte matern sau formulă în primele luni de viață.
De ce șase luni și nu patru sau opt? Ei bine, până în jurul vârstei de șase luni, bebelușul are un stomac mic, care ar trebui să digere ușor nutrienții. Alimentele solide nu conțin concentrațiile suficient de mari precum laptele matern sau formula.
Sistemul digestiv al bebelușilor nu este suficient de dezvoltat pentru a extrage nutrienții necesari din alimentele solide, deci ele vor fi hrănitoare sau valorificate la adevărata valoare.
sursa foto: infernosites.com

Continue reading “Când începem diversificarea bebelușului?”

Ce poţi să mănânci în timpul alăptării?

Dacă tot alăptez exclusiv (şi mă laud cu asta, mă ştiţi susţinătoare a alăptării până în pânzele albe), m-am întrebat ce mănânci în timpul alăptării?

Am întrebat pediatrul, care mi-a spus că alimentaţia mea ar trebui să se bazeze pe supe, ciorbe, compoturi şi că sub nicio formă nu trebuie să pun gura pe pepenele verde (dar pot mânca pepene galben cât vreau), mazăre, varză, broccoli, linte, hrişcă, roşii. Pe cealaltă parte, am întrebat şi medicul de familie, care mi-a spus că sub nicio formă nu trebuie să pun gura pe pepenele galben (stooop! deja unul îl anulează pe altul!). Ideea e că fiecare are câte o părere legată de alimentaţia din timpul alăptării şi eu deja nu mai ştiam ce să cred, cu atâtea păreri în contradictoriu.

Aşa că am investigat şi am aflat că atunci când alăptezi poţi mânca orice. Şoc şi groază? Deloc, dacă e să o luăm logic.

În primul rând, laptele se face din sânge, şi nu din ceea ce mâncăm (surpriză!).

sursa:b log.quicksearch.in

Continue reading “Ce poţi să mănânci în timpul alăptării?”

Două luni de bebeluşeală – experienţa mea

Nu îmi vine să cred că s-au împlinit fix două luni de bebeluşeală :). Parcă am bebe de 100 de ani! Perioada aceasta a fost plină de urcuşuri şi de coborâşuri, ne-am descoperit şi acomodat uşor-uşor una cu alta, ne iubim, ne zâmbim şi viaţa a căpătat un alt sens!

Dacă în timpul sarcinii vă povesteam lunar despre evoluţia noastră, am hotărât să revin la obicei şi să vă povestesc cum au trecut aceste două luni, punctându-vă cele mai importante lucruri care s-au întâmplat în această perioadă.

În primul rând, alăptez exclusiv. Sunt foarte bucuroasă că am reuşit! Observ o tendinţă din ce în ce mai mare de a trece pe laptele praf, însă eu, în încăpăţânarea mea, nici nu am vrut să aud de aşa ceva. V-am povestit cum a fost alăptarea după naşterea prin cezariană şi prin ce am trecut atunci. Pe lângă zecile de beneficii, nimic nu se compară cu mocuţa de bebe fericit când suge şi adoarme la sân!
Nu îi dau apă sau ceai, laptele conţine tot ce îi trebuie din lapte. Cele 2 picături de Vigantol le pun peste câteva picături de lapte matern.

Somnul: De la aproximativ patru săptămâni a început să sugă la două ore noaptea (deci am putut dormi bine, mai ales că stă lângă mine în pat şi o mufez imediat), însă ziua nu are un orar. De la 7 săptămâni şi-a descoperit mânuţa şi vrea să o bage în guriţă chiar şi când mănâncă :)

În al doilea rând, am trecut de puseele de creştere aferente. Dacă la început nu ştiam de ce bebe e aşa agitată sau de ce vrea să stea la sân non-stop, m-am lămurit! Puseele de creştere pot fi foarte solicitante; bebeluşul poate fi mai agitat sau dimpotrivă, să doarmă mai mult decât de obicei. Noi am trecut prin ambele situaţii. De fapt, în timpul puseelor (care pot ţine o zi sau mai multe), bebeluşul creşte efectiv. După încheierea lor, veţi observa o nouă deprindere (spre exemplu, a mea duce pumnul la gură – coordonarea este mult mai bună!).
Teoretic, puseele sunt la 7-10 zile, două săptămâni, o lună, două, trei, însă nu uitaţi că fiecare bebeluş are ritmul său de dezvoltare!

retallackresort.co.uk

Continue reading “Două luni de bebeluşeală – experienţa mea”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...