Că sunt o mamă rea v-am mai spus. Şi o să vă spun multe poveşti din acestea, pentru că într-un fel, pe mine mă ajută să scriu astfel de lucruri. Şi spre surprinderea mea, am primit vreo două mesaje din care am aflat că şi pe voi! Chiar nu mă aşteptam la feedbackul atât de fain din partea voastră la primul articol de acest gen! Mulţumesc!
Dar să revenim şi să vă spun de ce sunt o mamă rea acum – piesă în cine ştie câte sute de acte.
Se făcea că eram în vacanţă, la masă cu toată lumea, iar domnişoara Fundiţă în scăunelul ei. Fiecare cu farfuria lui, cu tacâmurile lui, cu mâncarea lui. Voi ştiţi că mie îmi place să mă joc când mă joc şi să fac treabă când fac treabă, aşa că atunci când domnişoara Fundiţă (avea un an şi unsprezece luni) a început să facă mofturi referitoare la mâncare, i-am explicat de vreo două ori că la masă mâncăm, nu aruncăm cu mâncarea pe jos, nu ne hlizim, nu scoatem mâncarea din gură, nu ne punem mâncarea în cap, nu facem avioane. Ea nu şi nu. Că doar era în centrul atenţiei!
Dacă am văzut că nu ne înţelegem, şoc şi groază pentru toată lumea:
foto
Citeşte mai departe… “Sunt o mamă rea – II”
