Month: April 2018

De când cu domnişoara Fundiţă, m-am întrebat mereu: cum să dormi cinci minute în plus în weekend, când tu ai un bebeluş căruia nu îi pasă de ziua săptămânii în care ne aflăm? Că e luni, duminică, joi, bebeluşul (cel puţin al meu) pare că are un senzor: e ora şase? Haaaai, şapte cu indulgenţă? Trebuie să mă trezesc. Nino-nino, trebuie să mă trezesc şi să o trezesc neapărat şi pe mami, care doarme lângă mine! Nicio secundă nu o mai las, am zis!!

Şi mami asta nu are săraca ce să facă decât să se ridice cu ochi cârpiţi de somn şi să viseze la ziua în care mai poate aţipi un pic în timp ce copilaşul se joacă pe lângă ea sau în altă cameră… Păi bebeluş-drăgălaş, tu ştii că odată, demult, mama ta se culca în zori, după ce dănţuia o noapte întreagă? Sau după ce petrecea pe plajă, lângă un foc de tabără imens? Sau după ce număra stelele de pe cerul din Seychelles, fără să îşi dea seama că se luminează? Sau după ce se uita la cinci-zece episoade din serialul preferat? Şi dormea de sforăia şi patul sub ea, de-o prindea şi ora unu în pat. Dar asta a fost demult, pentru că acum mami mai bagă la spălat, mai strânge o jucărie după ce adormi tu… asta e distracţia ei de acum – şi uite-aşa o prinde miezul nopţii. Nu, nu ştii, bebeluşule-deliciosule, şi nici nu te interesează, tu te trezeşti cu noaptea în cap şi gata!

foto
Citeşte mai departe… “Cum să dormi cinci minute în plus în weekend – o idee salvatoare pentru mămici”

“Când l-am adus pe lume pe fiul meu cel mare, nașterea – deși puțin înainte de termen – a fost una normală. Băiatul meu de aproape 3 kilograme mi-a fost pus la piept la câteva minute după naștere și am trăit pentru prima oară cele mai intense clipe de iubire necondiționată. Momentul în care l-am ținut pentru prima oară în brațe a fost începutul unei legături puternice, al unei conexiuni ce nu poate fi descrisă în cuvinte.

Însă la băiatul meu cel mic, lucrurile au stat cu totul diferit. Născut la 27 de săptămâni, 900 de grame, scorul APGAR 1 și o hemoragie cerebrală de gradul 3, Mihai părea a fi un prematur cu șanse aproape nule de supraviețuire. Din prima secundă, medicii s-au zbătut să îl țină în viață, deși mi s-a explicat că este prea plăpând pentru a reuși să câștige lupta.

foto
Citeşte mai departe… “Pui de om în terapie, un proiect inovator pentru neonatologiile din România”

Pentru că a trecut mai mult de o lună de când domnişoara Fundiţă merge la creşă, aş vrea ca astăzi să vorbim un pic despre creşă. Începem cu vizionarea unei creşe sau a unei grădiniţe – ce lucruri trebuie să afli, apoi vorbim despre acomodarea din prima lună la creşă prin prisma experienţei noastre. Încep prin a vă spune că am fost extrem de surprinsă să văd cât de bine se adaptează la creşă, la noul statut de membru al unui colectiv, mai ales că ea a stat mai mereu cu mine (ştiţi voi, fără bonă – deja am tratat subiectul bonă sau creşă?, neamuri etc). Daaar, hai să le luăm pe rând!

În primul rând, vreau să vă spun un pic despre creşele/grădiniţele pe care le-am pus pe listă. Am avut o listă lungă iniţial, însă am restrâns-o din diverse motive.
Însă iată care sunt creşele private din sectorul doi şi trei (sau în sfârşit, creşe care ar fi fost accesibile nouă) pe care le-am studiat online un pic: Angel’s Academy, Prâslea cel Voinic, Super Start, Pick me up Academy, Funny land, Noel, Mariposa (lângă Hala Traian), Lumea Copiilor, Kids Club Dristor, Lil’Put, Emanuel Kids Academy, Cartea cu povesti, Creşa şi grădiniţa Magică, Kids First, Livada cu copii, Monterra, First steps, Grădiniţa Iepuraşul cel Isteţ, Veveriţa jucăuşă  şi Once upon a time.

Citeşte mai departe… “Despre creşă: acomodarea din prima lună – experienţa noastră”