Monthly Archives

noiembrie 2017

Naşterea puiului meu de om a avut loc în dimineața de 25 martie 2016. Aşa de concentrată eram la travaliul nocturn încât am şi uitat că era mare sărbătoare, Buna Vestire. Ce-mi păsa mie de sărbătoare când eram în durerile naşterii? S-a găsit micuțul să îşi facă apariția la 5:45 într-o maternitate de stat de renume din capitală: maternitatea Filantropia. Țin minte că am luat după mine un troler cu de toate: două pijamale pentru alăptare, absorbante speciale pentru maternitate (aveam la îndemână vata şi tifonul, dar nu mi-era deloc

S-a întâmplat. Nu ştiu cum, însă a venit şi ziua în care nu am mai fost “mama“. O zi cu soare cu dinţi, cu frunze galbene şi ruginii, cu iarbă încă verde şi proaspătă. O zi cu cafea cu lapte luată în grabă din primul MC ieşit în calea-mi. O zi cu atât de multă scorţişoară, încât vânzătoarea m-a întrebat curioasă dacă voi mai putea bea “aşa” băutura cea fierbinte din paharul tall şi dacă o beau mereu “aşa”.

Oare ce mănâncă bebeluşul meu cu mare poftă în ultima perioadă? Rapid, simplu, fără zahăr sau prăjeală şi delicios: papanaşi cu brânză la cuptor. Am tot făcut brânză în ultima perioadă şi i-am servit-o în diverse forme, însă această reţetă pare că e preferată şi conduce detaşat în topul preferinţelor domnişoarei Fundiţă. Aşadar, vă scriu şi vouă minunea, poate poate şi ai voştri dragi vor fi la fel de încântaţi!

Oricât de mult ne-ar plăcea şi ne-am dori să fim lângă puii noştri zi de zi, să îi vedem crescând în fiecare secundă, să le fim aproape, iată că vine un moment  în care trebuie să ne întrebăm: ce alegem: bonă sau creşă? Ce ar fi mai potrivit pentru copilul meu? Bineînţeles, se acceptă şi varianta bonă sau grădiniţă, însă noi suntem în stadiul de creşă, aşa că despre asta vă invit să povestim azi. Domnişoara Fundiţă are aproape un an şi şase luni, iar eu trebuie să intru înapoi

În ultima săptămână ne-am creat un obicei nou: mergem să luam pâine dimineața. Nu pentru că am mânca neapărat, ci pentru că avem pretext să luam pulsul zonei pe răcoare. Pentru că da, ne și plimbăm 10-15 minute. Eiii, și în dimineața despre care vreau să vă povestesc, mergem la pâine. Ca de obicei, coadă: vreo zece persoane înaintea mea. Dar nu e bai: Domnișoara Fundiță e bine dispusă și are și o jucărie la ea. Se uită încolo-încoace, stăm la rând. Când mă observă un domn: -Vaaai, mii de

Iată că a mai trecut o lună, iar domnişoara Fundiţă a adunat-o cu sârg în caieţelul vieţii ei. Pentru că îmi este din ce în ce mai uşor să gătesc, am descins într-o săptămână în bucătărie (aşa cum vă promiteam în articolul  Ce mănâncă un bebeluş de un an şi două luni) şi am fotografiat ce i-am gătit pluuuuus câteva reţete pe care le pregătesc. Nu de alta, dar am făcut nişte descoperiri de-licioaseeeeeee şi e păcat să rămână doar la noi. Daaaaaar să revenim şi să vorbim despre ce