Când dăm ciocolată bebeluşilor?

Nu ştiu cum să vă spun, dar cred că bebeluşii au un al şaptelea simţ. Atunci când aud cea mai miiiiiiiică foşnitură de staniol, aruncă cât colo jucăria pe care o mânuiau şi rotesc întrebător ochişorii spre tine. Uite-aşa face domnişoara Fundiţă, iar ochii ei verzi şi mari mă privesc suspicioşi: “-Măaaai, mami, măăăăăăi, tu mănânci ciocolată cumva?”

Iar mama domnişoarei Fundiţă, prinsă în fapt, se opreşte din mestecat sau înghite subit – “-Nu-iiiiiii! Joacă-te în continuare, mami. Cu ce te jucai tu acolo? Ia arată-mi!”. În zadar. Bebeluşul face ochii mici, îşi ridică funduleţul adorabil învelit în scutecelul roz, îşi stabileşte direcţia şi vine. Vine, vine, înghite repede, uită-te într-o parte, eventual ridică-te ca să mai salvezi un pic aparenţele, ascunde ciocolata, pune o jucărie peste… şi gata, timpul a expirat, bebeluşul e lângă tine. Mai întâi se apropie cu prudenţă, apoi îţi bagă un deget în gură, se lasă în genunchi, se trage… se uită… Nu înţelege cum de a dispărut subit ceva-ul pe care îl mâncai tu fără ea. E sigură că a mirosit ceva, dar încă nu procesează, draga de ea, ce s-a întâmplat.

Aşa că uneori se resemează. Se mai uită la tine, nu îi pică nimic… şi pleacă. Alteori o păcăleşti cu un pupic sau cu un cucu-bau. Dar în unele dăţi plânge de necaz – vezi, se simte trasă pe sfoară. Şi tu, ca mamă, ce faci în aceste momente? Întinzi mâna după ciocolata ascunsă şi îi dai o pătrăţică, doar-doar o să tacă? Măcar să guste, ca să o împaci?

Îţi spun eu ce fac şi poate o să te mire: într-o situaţie de asta, eu îi dau ciocolată bebeluşului meu. Dar staaaaaaaai, stai un pic: îi dau o ciocolată potrivită vârstei ei, o ciocolată fără zahăr, delicioasă, perfectă pentru un copilaş de un an. Dacă te întrebi dacă există aşa ceva, îţi spun eu: da! Şi te învăţ şi cum să o faci, pentru că yuhuuuu, ne pregătim şorţul şi intrăm împreună în bucătărie!

Ingrediente necesare pentru ciocolata bebeluşului:

Cum faci ciocolată pentru bebeluş: super simplu şi rapid! Pui banana şi avocado-ul la blender, apoi adaugi o linguriţă sau două de pudră de roşcove. Poţi pasa cu furculiţa (ca mine, în fotografia de mai jos) şi amesteca apoi, însă nu va fi la fel de fină. Pentru a jongla cu aromele, poţi adăuga şi un praf de scorţişoară, nucă de cocos, vanilie – tu ştii ce mângâie papilele bebeluşului tău.
Eu nu pun miere sau alt îndulcitor (banana e oricum foarte aromată şi nici nu vreau să învăţ copilul cu dulce). Voi decideţi mai departe, după ce gustaţi ciocolata.

Domnişoara Fundiţă e foarte încântată de acest desert (de pe la şapte luni îi dau ciocolata bebeluşului) şi se serveşte singură din castronel. Când cu mâna, când cu lingura… important e să ajungă în burtică! Dacă aveţi forme de acadele sau de silicon, puteţi să puneţi amestecul la congelator pentru o oră-două.
Recunosc că şi mie îmi place şi de multe ori mâncăm cot la cot.

Ciocolata bebeluşului (am adăugat şi o lingură de unt de cocos, zmeură şi fulgi de cocos) în forme de bomboane de ciocolată – bonus, calmează durerile de dinţişori!

Deci, Super-Mami, e în regulă să dăm ciocolată bebeluşului. Numai dacă e cea pe care ţi-am propus-o mai sus! 🙂

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Comments

comments

2 thoughts on “Când dăm ciocolată bebeluşilor?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *