Amintiri din epoca de aur: cuvintele “caca” şi “câh”

Mai în glumă mai în serios titlul articolului de astăzi, amintiri din epoca de aur. Dar vreau să vorbim despre mult prea des-auzitele cuvinte “caca” şi “câh”.

La o simplă vizită într-un parc, de exemplu, nu ai cum să nu auzi măcar unul dintre cele două cuvinte. Măcar de trei ori. De obicei spuse de persoanele un pic mai în vârstă: bone, bunici. Dar nici cu unele dintre mămicile mai tinere nu mi-e ruşine, vorba aia. Şi ele tot aşa le “explică” celor mici că nu au voie să pună mâna pe ceva.

-Nu pune mâna pe aia, Gigel, că e caca! Lasă jos! Jooooooooooos!

Gigel, săracu’, după ce aude de cinzeci de ori asta, lasă jos. Probabil în mintea lui, jumătate din ce vede pe jos e “caca” şi “câh”. Vouă vi se pare normal lucrul ăsta?

Dar vă întreb eu pe voi: de ce nu i-ai spune frumuşel lui Gigel:


sursa foto: pixabay.com

-Gigele, maică, ăsta e un ambalaj de ciocolată, e un gunoi, nu îl lua în mănâ, e murdar. E mizerie.
Poftim, zi-i aşa, că e mizerie. Caca e în scutecul tău, e în oliţă, e în litiera pisicii. Nu tot ce vezi tu pe jos e caca, Doamne iartă-mă!

Bineînţeles că va trebui să repeţi, să repeţi şi iar să repeţi placa asta (şi cel mai probabil, copilul tot va băga în guriţă, că aşa e el, curios), însă faptul că îi explici folosind substantive diferite, numele lucrurilor respective de fapt, îl va ajuta pe Gigel să înveţe ceva.

Aceea nu este “caca” şi “câh”, este o frunză. Iar copilul va recunoaşte la un moment dat frunza, pentru că i-ai zis tu în parc să nu o bage în gură, pentru că este o frunză.

Aceea nu este “caca” şi “câh”, este o chestie… cum să îşi spun eu: un dop de la sticlă, pe care un copil mai mare l-a pierdut sau l-a aruncat, în loc să îl ducă la coşul de gunoi. Vezi coşul de gunoi? Punem gunoiul în coş, bebe, iar coşul este murdar, nu punem mânuţa!

Aceea nu este “caca” şi “câh”, este o bucată de cretă cu care desenăm soarele pe asfalt. Ştii că soarele este galben? Şi e maaare-mare, sus pe cer! Ia uite-l acolo suuus!

Aceea nu este “caca” şi “câh”, este o crenguţă din copac. Uiteee, vezi copacul? Vezi câţi copaci sunt în parc? Şi ei au frunze! Frunzele sunt verzi acum, dar la toamnă vor îngălbeni şi vor cădea.

Hai, că e simplu! Vorbiţi cu copiii voştri, nu îi mai subestimaţi şi nu le mai jigniţi inteligenţa folosind cuvintele “caca” şi “câh”. Cu astea am fost crescuţi mulţi dintre noi, dar vremurile s-au mai schimbat. Nu-i aşa?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Comments

comments

1 thought on “Amintiri din epoca de aur: cuvintele “caca” şi “câh””

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *