Naşterea în apă la maternitatea Eva din Braşov

Am născut în noiembrie 2015 în apă, la maternitatea Eva din Braşov. M-am hotărât la acest tip de naştere de când am aflat că sunt însărcinată. Auzisem eu poveşti şi mi se părea ceva altfel, ier eu sunt un magnet pentru altfel. Mi-am ales un doctor aici în Bucureşti, care să îmi urmărească sarcina, dar am contactat maternitatea Eva din Braşov pentru detalii. Apoi am stat liniştită bucurându-mă de tot ce trăiam. Între timp am tot citit, văzut filmuleţe cu naşteri în apă, am făcut şi puţină terapie/hipnoză ziceam eu, pentru a fi cât mai relaxată atunci. Spre a doua jumătate a sarcinii am cunoscut şi medicul de la Braşov, dr. Aurel Ionel, care mi s-a părut mereu foarte haios şi relaxat. Am vizitat maternitatea Eva, mi-a povestit că el lasă femeia să nască în ritmul ei, fără grabă, că are o echipă care îl ajută, că voi putea alege la final dacă expulzia va fi tot în apă sau pe uscat. I-am pus toate întrebările care îmi traversau mintea de femeie gravidă şi mi-a răspuns cu haz şi răbdare. Îmi plăcea din ce în ce mai mult de medic, pentru că mă făcea mereu să plec încrezătoare în corpul meu şi în faptul că naşterea este un proces natural.

Când a venit momentul, într-o zi de 3 noiembrie, l-am sunat şi i-am spus cam ce simţeam (contracţii neregulate), iar el mi-a spus să pornesc spre Braşov. Bagajul era pregătit deja şi el conţinea doar ceva hăinuţe mai groase pentru ieşirea din maternitate. Restul, orice ar fi fost necesar, urma să primesc la maternitatea Eva.

Am plecat cu soţul care urma să mă asiste la naştere spre Braşov. Aveam contracţii suportabile, aşa că râdeam, glumeam şi chiar am oprit şi la un supermarket ca să luăm ceva de mâncare, pentru ca eu să am putere pentru ce va urma. Ajunşi acolo, am semnat ce era de semnat, m-a văzut medicul de gardă: colul era jos şi deschis, aşa că s-a decis să rămân la spital. Soţul a plecat să mănânce la MC. Am mers în rezervă – totul foarte curat, modern, – iar acolo mă aştepta o minge mare de fitness, care să mă ţină ocupată în timpul travaliului.

sursa foto

Partea puţin neplăcută a fost rasul cu lama, din păcate nu mai apucasem să mă epilez eu. Am început să mă plimb de colo colo, nu îmi era clar dacă ce simţeam erau contracţii regulate. Ştiam doar că vreau să fiu relaxată şi să nasc în apă.

A venit şi doctorul meu, aveam deja dilataţie patru şi au început contracţiile mai dureroase. În pat nu puteam sta deloc. Cum m-am întins, am simţit că nu mai pot să mă ridic! Aşa că am stat ţinându-mă de pat, de calorifer, pe minge… Mai scoteam capul afară să văd dacă vine Omul meu… şi simţeam că doare din ce în ce mai rău!

Pe geam vedeam vf. Tâmpa şi mă bucuram că voi naşte cu aşa o privelişte frumoasă.

A venit şi Omul, îl strângeam de mână, a mai venit şi moaşa şi surpriză: dilataţie 8. Hopaaa! Emoţii! În acel moment m-au întrebat dacă vreau epidurală, iar eu am spus că vreau în bazinul cu apă. Au adus piscinuţa şi o umpleau cu apă, moment în care eu eram cu un picior în apă şi cu unul pe podea, urlând.

Bine că s-a umplut repede, pentru că altfel nu mai apucam naşterea în apă! Cum am intrat, de la apa călduţă, am simţit cum mi se duce durerea de spate şi totul devenise mult, mult, mai suportabil. Durea rău la împingere, dar doctorul m-a învăţat cum să folosesc energia în favoarea mea. Ţipam şi oboseam foarte rău când trebuia să împing. Soţul m-a ţinut mereu de mână şi traducea ce ţipam eu.

Cred că am avut cam trei reprize de împins în apă, moment în care am pierdut puţin firul, însă îmi amintesc cum am auzit doctorul spunând că se vede capul bebeluşului. Şi cam aşa a fost! L-am văzut apoi în apă! Mi l-au pus pe piept aşa, îl pupam şi îi spuneam ce fericită sunt! A stat timpul în loc – îmi amintesc că o asistentă ne-a făcut şi poze în bazin, mi le-a trimis ulterior pe email. Noi eram capturaţi de moment. Povestea a început pe la 12, iar la ora 16:10, Dragoş era la mine în braţe. Am ţinut să spun acolo clar că mai vreau să nasc o dată şi eram plină de energie.

Alăptatul a început imediat; la Eva este o consultantă în alăptare care m-a ajutat cu ataşarea corectă. Mai citisem oricum, însă tot aveam lipsuri. Mâncarea a fost ok, dar îmi era foarte sete mereu. Am băut multă apă şi am dormit puţin. Pe Dragoş îl luau doar când avea de făcut vaccinul sau alte formalităţi. Lângă el scria clar “alăptat exclusiv”, aşa că nu am apucat să dorm foarte mult.

Pentru mine, naşterea în apă la maternitatea Eva din Braşov a fost o experienţă foarte frumoasă. Nu ştiu cum ar fi fost dacă dura mai mult travaliul, dar atât cât mi-a fost dat, am putut duce fericită!

Pachetul de naştere în apă cu tot cu cazarea acolo a costat aproximativ 3900 lei, mult mai ieftin şi mai ok decât la orice maternitate din Bucureşti. Frică de drumul până acolo nu am aut deloc, domnul doctor având grijă să îmi povestească despre femei din Galaţi care ajunseseră la timp la ei.

Dacă ar fi să mai nasc încă o dată, clar, aş alege tot naşterea naturală, în apă. Sfatul meu pentru viitoarele mămici este să aibă încredere în corpul lor şi în bebeluşul ce urmează să vină pe lume!

***

Îi mulţumesc din suflet Adrianei pentru că a împărtăşit această experienţă cu noi! Sper că v-a deschis noi orizonturi şi că poate prin povestea ei veţi privi şi către naşterea în apă.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *