Cu ce mâncăruri ne otrăvim copiii?

Zece minute petrecute pe un grup de mămici sunt suficiente ca să îţi crească tensiunea. Deşi există zeci de articole despre diversificarea bebeluşului, azi am avut ocazia să citesc nişte lucruri care m-au speriat. Şi o să vi le scriu şi vouă, că poate sunt eu deplasată şi am nevoie de cineva care să mă tempereze. Aşadar, hai să vedem cu ce mâncăruri ne otrăvim copiii. Şi mai mult decât atât, le recomandăm şi altora, că de, citez – “copilul meu a mâncat şi nu are nimik”.

În primul rând, o mămică întreabă dacă e ok să îi lase copilului de un an nişte parizer, că ea pleacă să îşi pună unghii. Trecând peste pusul unghiilor (pe care eu una nu îl recomand, mai ales când e copilul mic şi nu se ţine bine pe picioare, pentru că îl poţi înţepa sau agăţa când îl schimbi sau apuci etc), am rămas blocată la alăturarea un an şi parizer. Păi parizer nici noi nu ar trebui să mâncăm, e plin de prostii! Cum să te gândeşti că ar fi o variantă “k” de dat copilului? Ar putea, în schimb, să îi lase o supă de legume, câteva bucăţi de fructe (avocado, mango, măr, pară, prună etc etc), ou fiert, o brioşă făcută în casă şi exemplele ar putea curge până mâine dimineaţă.

sursa foto: http://indiatoday.intoday.in

O altă mămică vrea să îi facă bebeluşului ei ceva bun. De exemplu, un pudding de la Cosmin (pliculeţul cu praf peste care adaugi lapte şi fierbi). Numai că bebeluşul ei are… 7 luni. Da, e diversificat şi ce are dacă mănâncă şi el ceva dulce? Nici nu ştiu cum să încep: praful ăla e plin de chimicale. Are zahăr – iar copilul nu are nevoie de zahăr (dantură, obezitate, glicemie – sănătate, pe scurt, afectate în timp). Ar putea, în schimb, să îi ofere ceva făcut în casă, fără zahăr.

O a treia mămică întreabă dacă poate adăuga zahăr în ceaiul pe care i-l dă bebeluşului împotriva colicilor. Ştim deja (sau ar trebui să ştiţi, dacă mă urmăriţi,  mereu am spus) că până la şase luni bebeluşul trebuie alăptat exclusiv. Reiau: aşa zice Organizaţia Mondială de Sănătate – nu are nevoie de ceai sau apă. Mai mult decât atât, de ce i-ai introduce zahăr în alimentaţie unui copil atât de mic? Încercaţi să îl evitaţi cât de mult pentru binele şi sănătatea lui! Dacă aveţi copii  mai mari, puteţi folosi înlocuitori (miere – la copiii de peste 1 an, pentru că sub această vârstă există risc de botulism – curmale mărunţite, sirop de arţar etc).

Dar câte mămici nu aţi văzut la Mc Donald’s şi KFC, cu cei mici în braţe, rozând şi ei la un cartof? Că îi era poftă copilului! Chiar ne povestea un prieten – şi am scris pe pagina de FB a site-lui când am povestit despre diversificarea bebeluşului – că înaintea sa la urgenţe era un tătic cu un bebeluş căruia îi dăduse… cartofi prăjiţi. Iar copilul avea puţin peste trei luni!! Cum să nu te revolţi când auzi aşa ceva?

Ca să nu mai spun de chipsuri, pufuleţi, pufarine, bomboane, tot felul de sucuri din comerţ (Cola, Fanta, sucuri “naturale” gen Prigat, Cappy) – nu, nu, nu şi iar nu! Abia aştept să începem să gătim pentru domnişoara Fundiţă şi să vă propun reţete cât mai sănătoase.

Super-Mămici, citiţi, informaţi-vă! Nu mai folosiţi aceleaşi metode şi sfaturi pe care le aplicau mamele şi bunicile noastre. Există medici, există site-uri, există bloguri – totul e să vreţi să vă creşteţi micuţii cât mai sănătos!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Comments

comments

7 thoughts on “Cu ce mâncăruri ne otrăvim copiii?”

  1. Un mare thumbs up pt articol! Am citit si mai citesc si eu ceva grupuri de “mamici” si raman socata de anumite postari… Dar probabil asta se intampla cand nu te documentezi din carti de specialitate ci cauti doar pe internet informatii… Poate vor citi mai multe mamici articolul tau…

    1. Multumesc pentru aprecieri! Sincera sa fiu, cred ca multi vad, putini inteleg. Persoanele care au acces la grupuri, au acces si la bloguri, site+uri de specialitate cu informatii medicale. Si totusi… iata ce alegeri fac.
      🙁

  2. Eu nu-s mamica si ma revolta sa vad copii mici mancand cartofi prajiti de la KFC, McD. Ii este pofta sau nu, el nu stie diferenta intre ce e bun pentru el si ce nu, insa se presupune ca parintii stiu. Cum ar fi sa dai piftie la caine sau pisica? Ei poftesc, vor, dar usturoiul le face rau. Si cand stii ca e asa, nu este inconstienta sa ii dai, chiar daca se uita ca milogul?

    1. Buna, Andreea! Intr+adevar, parintii trebuie sa decida, insa ca sa faci copilul sa taca ii dai ce vrea si asta e. Creste, nu? Asta e argumentul suprem – si eu am mancat nu stiu ce, si uite am crescut. Si pe mine m-a pocnit mama, si uite am crescut. Si eu am facut nu stiu ce, si uite am crescut.
      E un subiect foarte sensibil, cel cu copiii, mai ales ca multe mamici cred ca detin adevarul absolut.

  3. Pfuuu…Strumful meu are 3 ani,si numai eu stiu cat m-am chinuit sa il feresc de toate prostiile din jur si cate priviri am primit,cand i s-au oferit bomboane sau pufuleti si am zis ca el nu mananca asa ceva. Desi are 3 ani,nici acum nu are liber la dulciuri ,a gustat dar cat mai rarut.Pupici

  4. Offf, vechea poveste. M-am saturat sa tot explic, cand sunt prin vizite ca copilul meu nu mananca danone, biscuiti umpluti, suc, preparate, snacks-uri, etc. Abea ce am iesit dintr-o vizita in care gazda scotea pe masa in fata copiilor jeleuri, ciocolata, prajiturele,suc etc. Cu cat incercam sa le explic ca nu ii dau cu atata i le baga mai tare sub nas. Fetita mea de 2 ani si 2 luni intelege, dar atunci cand toata lumea consuma vrea si ea…nici nu stiu cum sa mai procedez…
    Anyway, buuun articol! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *