Diversificare sau autodiversificare?

Momentul în care începem să introducem alimente solide (începem diversificarea bebeluşului) este foarte important, atât în viaţa noastră, cât şi a bebeluşului. Este un hotar şi trebuie să îl tratăm aşa cum se cuvine, pentru că de primele întâlniri cu alimentele va depinde modul în care bebeluşul va privi mâncarea pe viitor. Am vorbit deja despre vârsta potrivită introducerii solidelor (după şase luni la bebeluşul sănătos), iar azi aş vrea să vă invit să vorbim un pic despre alegerea voastră: diversificare sau autodiversificare pentru bebeluş? De ce una, de ce alta? Şi bineînţeles, să vă spun cum procedăm noi.

Diversificarea constă în trecerea graduală în alimentaţia bebeluşului de la hrănirea exclusivă cu lapte matern sau praf la renunţarea la acestea. Ea va completa alimentaţia, neavând rolul de a înlocui laptele până la cel puţin un an.

Diversificare clasică constă în oferirea treptată a mâncării, a hranei solide. Există în acest sens regula de trei zile: se introduce un aliment nou o dată la trei zile, pentru a observa dacă bebeluşul are vreo reacţie. În speţă, se începe de exemplu cu morcov, ţelină, păstârnac – fierte sau preparate la abur – şi pasate (astfel, copilul nu va mai trebui să mestece). Îi oferi copilului piureul cu linguriţa, împingându-i hrana adânc, ca nu cumva să cadă din guriţă. Astfel, mâncarea nu ajunge mereu pe papile (bebe nu gustă mâncarea, nu decide dacă îi place sau nu), ci e obligat să înghită rapid. Se începe cu pasare fină, pentru ca treptat, ea să fie din ce în ce mai grosieră. De asemenea, în diversificarea clasică se recomandă ca bebe să aibă la şase luni o masă de solide, la şapte, două, iar la opt luni trei mese.

Autodiversificarea sau diversificarea naturală (BLW = Baby Lead Weaning) constă în oferirea de bucăţi de alimente copilului. Ceea ce înseamă că decât să îi dai morcov şi ţelină pasate, i le oferi bastonaşe (suficient de lungi ca să le ţină în mână şi nu prea moi).

Metoda BLW este o alternativă la diversificarea clasică şi pentru a o adopta, trebuie să ai încredere în copilul tău, să îi oferi independenţă. Nu cred că acum 1000 de ani existau steamere – şi uite că bebeluşii supravieţuiau! Cel mai probabil, bebeluşul va avea momente în care va părea că se îneacă (se numesc gag-uri, însă odată cu ele, există şi reflex de gag). Fii fermă pe poziţii şi nu te repezi să îi bagi degetele pe gât pentru a-i scoate bucata, îl vei speria şi e posibil să o împingi şi mai în gât! Până după 8 luni, copilul nu are format reflexul de a înghiţi alimente solide. El se formează exersând!
De fapt, frica de această sufocare este motivul pentru care mămicile aleg diversificarea clasică. Însă dacă stăm bine şi ne gândim, copilul (chiar şi noi) ne putem îneca oricând!

Autodiversificarea permite bebeluşului să aleagă cât, cum şi ce să mănânce. Este recomandat să i se se ofere trei alimente cu texturi şi culori diferite pe cât posibi (crude, fierte, legume, fructe etc) care i se pun în faţă, pe măsuţă. Trei pentru că două ar fi prea puţine opţiuni, iar patru-cinci, prea multe. Din experienţa mea, Ikki preferă două – altfel, aruncă unul pe jos. Bebeluşul va alege şi va duce la guriţă (pentru că aşa a văzut el la voi – nu uita, la această vârstă, bebe copiază tot!). În primul an de viaţă, solidele nu vor ţine de foame, ci vor fi exploatate şi bebe va face cunoştinţă cu ele. Tot laptele matern (formula) va fi baza alimentaţiei. Poţi respecta şi acum regula celor trei zile, dar BLW-ul încurajează oferirea tuturor tipurilor de alimente.

Autodiversificarea ajută la dezvoltarea abilităţilor bebeluşului de a mesteca, a dexterităţii manuale şi a coordonării mână-ochi. Bebe va mânca atât cât are nevoie, scăzând riscurile de a deveni un adult obez, şi mai mult, va mânca de şi cu plăcere.

Atât diversificarea cât şi autodiversificarea sunt alegeri care ţin de tine, de voi, de copilaşul vostru. Cu siguranţă se vor găsi voci care să se oripileze la idee (vai! dar dacă se îneacă!? Cum să îi dai bucăţi aşa maaari? Ia fă mai bine un pireuţ, e mai sigur), însă tu trebuie să decizi pentru voi.

Diversificare sau autodiversificare? – Ce am ales noi

În ceea ce o priveşte pe fetiţa mea, de pe la patru luni am început să o luăm cu noi la masă. O ţineam în braţe şi ulterior în scăunel, ca să se prindă ce facem noi acolo. Când a stat bine în funduleţ, am început să îi ofer şi ei alimente, alegând autodiversificarea. Consider că ni se potriveşte cel mai bine! Deşi stau uneori cu sufletul la gură când mănâncă, am încredere că poate gestiona gag-urile (mi-a arătat asta de fiecare dată). Pur şi simplu împinge afară cu limba bucata pe care nu o poate înghiţi.
Până acum s-a arătat foarte încântată de mango, măr şi broccoli, însă a încercat şi păstârnac, pere, iaurt (cât mai gras), prune (fructele a căror nume încep cu litera p ajută la un tranzit mai bun, alături de iaurt), cartof, portocală, avocado, ţelină,  zmeură (am scris că o bănuiesc de apariţia unei iritaţii, aşa că o voi introduce iar după opt luni). Banana mai verde i-a picat greu la stomac (datorită texturii, bănuiesc eu), pentru că a vomat-o. Şi pentru ea voi mai aştepta şi de asemenea, voi alege mai coaptă.
Azi i-am dat un pic de mămăligă, cu care mai mult s-a jucat. De asemenea, a mâncat şi brioşe cu zmeură sau cu somon şi broccoli (fără sare, normal). În general, îi fierb sau pun la steamer (abur) ce îi ofer, însă şi fructele neprelucrate termic o atrag. La fiecare masă îi ofer în căniţă cu cioc apă sau apa în care au fiert legumele.

Domnişoara Fundiţă are în mânuţă păstârnac şi morcov, iar pe tăviţă ţelină

Oriunde ai fi (în oraş, pe plajă, în maşină, cu un bebe BLW-ist e mult mai uşor. Poţi împacheta de acasă câteva bucăţi de fructe sau legume pe care le poate ronţăi. Dar ce te faci cu borcănele şi borcănaşe cu piureuri, care au nevoie de anumite modalităţi de preparare şi stocare? Într-un restaurant, bebeluşul va sta şi el cu noi la masă, va înţelege că trebuie să aştepte ca mâncarea să sosească, va avea altă veselă, alt loc, nu va fi marginalizat ci integrat în această activitate de familie.

Singurul lucru care mă enervează la BLW e faptul că dacă s-a săturat sau plictisit, aruncă în toate părţile cu mâncarea. Încă nu am lăsat-o să îşi bage mâinile în iaurt sau paste, va urma! Atunci să vezi distracţie! Totuşi, chiar şi aşa, consider că este un dezavantaj prea mic comparativ cu beneficiile.
Pentru a evita cât de cât mizeria, i-am cumpărat babeţele din plastic cu buzunar şi pelerină impermeabilă de la Ikea. Pe dedesubt îi dau body cu mânecă scurtă (ca să nu se ude) când stăm la masă.

Oricare variantă ai alege, nu uita să:

  • îi oferi copilului tău o gamă variată de alimente. El are nevoie şi de fier, şi de calciu, şi de vitamine. Asigură-te că ai o sursă bună, sigură, pentru ouă şi legume (fă piaţa cât mai des, de exemplu);
  • urmăreşti filmuleţe care te învaţă cum să oferi primul ajutor în caz de înec cu un aliment! Trebuie să fii pregătită – nu e musai ca asta să se întâmple;
  • alegi cu atenţie ceea ce îi oferi. Are bebeluşul tău nevoie de biscuiţi? Sau de pufuleţi? Dar de pufarine? În afară faptul că pufuleţii se înmoaie în contact cu saliva şi pot rămâne în gât/guriţă, nu sunt indicaţi sub nicio formă. Mai bine oferă-i un morcov crud, care îi va calma şi durerile de gingii (în cazul în care le are) şi îl va ţine şi ocupat.
  • guşti ceea ce ai pregătit. Poate e prea fierbinte, poate are un gust ciudat pentru că ai pus prea mult morcov sau ţelină!
  • nu insista cu mâncarea. La început, a mânca va fi o joacă, deci nu are rost să îi bagi copilului pe gât alimentele. Lasă-l să le descopere, oferă-i timp!
  • nu păcăli copilul să mănânce. În schimb, încurajează-l, vorbeşte-i despre alimentele pe care i le oferi. Fă din momentul acesta unul plăcut, însă nu confunda masa cu jocul. Nu trebuie să vină nici avionul, nici să fie de faţă porcuşorul preferat, nici ţinut în mână ursuleţul cu care doarme. Mâncăm, apoi ne jucăm;
  • nu oferi bebeluşului miere (până la un an), zahăr şi sare! Nu prea e delicioasă mâncarea nesărată, însă în cazul unui bebeluş, este cea mai sănătoasă! Bebeluşul nu are sistemele digestiv şi renal dezvoltate în totalitate! Consultă pediatrul pentru a afla şi despre oferirea altor alimente cu potenţial alergenic (mai ales dacă ai cazuri în familie);
  • înarmează-te cu răbdare. Multă! Dacă azi nu îi place mărul, e posibil ca peste o săptămână să fie preferatul său. Nu dizerta uşor!

Voi aţi ajuns la acest pas? Ce aţi decis pentru bebeluşul vostru? De ce aţi ales diversificarea şi nu autodiversificarea sau invers?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Comments

comments

10 thoughts on “Diversificare sau autodiversificare?”

  1. Noi facem 6 luni peste fix o săptămână si,cu siguru, BLW e alegerea!
    F. e foarte curios! De la 3 luni il luam cu noi la masă si se uita ba in farfurii, ba imita cum mestecam.
    Am oroare de datul cu lingurița si indopatul fara sens, nu vreau un copil imbuibat cu mancare. Deci, autodiversificarea e la putere si la noi! :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *