Fumatul în timpul sarcinii – povestea mea

În ultima perioadă am văzut foarte multe discuţii referitoare la întrebarea aceasta: Fumatul în timpul sarcinii – da sau ba?. Ca la orice subiect, părerile sunt împărţite, însă eu vreau să vă spun care este punctul meu de vedere vis-a-vis de acest subiect. Probabil voi deschide cutia Pandorei, dar cred că este un lucru important şi aş dori să povestesc un pic despre experienţa mea.

În primul rând, trebuie să vă spun că acum aproape un an am fost o epavă. Din cauza unor evenimente care s-au lăsat cu spital şi mult spate întors fix când aveam cea mai mare nevoie, am căzut într-o prăpastie destul de adâncă. Nu ştiu cum am ieşit de acolo – şi nu asta e important, ci voiam să vă prezint un pic anul 2015 al meu. De la o ţigară săptămâna asta, la două-trei la ieşitul în club şi fumat dimineaţă cafea+ţigară, ajunsesem la jumătate de pachet pe zi. La un pachet. Şi chiar la două… Îmi simţeam plămânii grei, mocirloşi, respiram ciudat, şi totuşi ţigările erau singura alinare, erau mereu acolo, aproape. La serviciu fumam mai puţin, pentru că aveam treabă, dar seara, când ajungeam acasă, ieşeam pe balcon şi le sudam. Singura masă pe care o aveam era la prânz, la muncă, dar nici aia, pentru că nu mergeam mereu la cantină. Ajunsesem să am ţigări prin toate dulapurile, prin toate camerele, ca nu cumva să rămân fără. Aşadar, de la ţigara fumată de plăcere sau de moft, ajunsesem la dependenţă groaznică. V-am scris toate acestea ca să nu credeţi că sunt vreo sfântă care nu a fumat niciodată în viaţă şi vine şi vă arată cu degetul, dându-vă lecţii de morală sau de “aşa nu, ruşine!”. Nu, chiar deloc! Dimpotrivă, am fost cât se poate de sinceră în zugrăvirea vieţii mele de atunci.

Buuun… şi totuşi, uşor-uşor, am început să mă ridic. A trecut timpul, m-am apucat de una, de alta şi uite-aşa mi-am revenit. Prin vară am decis că ar fi timpul să mă liniştesc şi să încerc să avem o viaţă normală, care includea – ghici – şi un copil.

Asta însemna că urmează să facem o mulţime de sacrificii. Încă nu le ştim noi pe toate, dar primele lucruri nocive pe care am decis să le înlătur din viaţa mea au fost ţigările. Ce e drept, le rărisem şi ajunsesem iar la jumătate de pachet pe zi, dar tot erau acolo. Am decis să nu mai fumez atunci când am decis că bebeluşul meu va fi mereu pe primul loc. El şi sănătatea lui.

Sunt diferite studii care arată cât rău face fumatul în sarcină. Sunt destule filmuleţe pe Youtube care arată copii născuţi cu malformaţii cauzate de fumatul în sarcină. Sunt imagini care te înfioară efectiv! Dar pe cealaltă parte, sunt mămici care susţin sus şi tare că bebeluşul lor e perfect normal şi – zâmbesc ele şugubăţ – au fumat, că doar dacă eşti gravidă nu înseamnă că trebuie să renunţi la micile plăceri ale vieţii!

Eu m-am întrebat aşa: dacă, Doamne fereşte, copilul meu se naşte cu o malformaţie cauzată de fumatul în sarcină, eu cum aş primi vestea? Cum aş suporta să ştiu că din cauza mea el nu e sănătos 100%, nu e întreg? Cum m-as uita la el, dacă aş şti că e rezultatul acţiunilor mele? Cum aş putea să îi aduc un minus, pe viaţă poate, doar pentru moftul de a fuma o ţigară-două-nouă pe zi în sarcină? Aş mai fi eu Super Mami? Aş mai avea acelaşi curaj?

Şi poate că bebeluşul meu va fi perfect normal. Teoretic. Practic, dacă la nivel cognitiv ar fi afectat? Probabil când va fi mare va face legături sau poate chiar eu voi observa şi mă voi întreba în sinea-mi. Şi revin la întrebările de mai sus…

Am citit că o mămică spunea că fumatul în sarcină nu afectează fătul, pentru că fumul se duce în plămâni. Dar hai să gândim logic: nicotina intră în sânge, iar sângele ajunge până în degetul mic al piciorului stâng. Şi-n mâna dreaptă. Şi peste tot, evident, cu o viteză ameţitoare chiar. Şi-atunci, el nu trece prin placentă şi la bebeluş? Nicotina ajunge peste tot, atinge orice celulă! Imaginaţi-vă cum bebeluşul vostru nenăscut fumează – vă place tabloul?

Drept urmare, în vară am decis să mă las de fumat. Nu de luni, de vineri, de joi, ci de azi. Credeţi că mi-a fost uşor, mai ales cu tati fumător lângă mine? Credeţi că nu am întins dimineaţa mâna după o ţigară? Credeţi că nu am desfăcut un Cola rece ca gheaţa pe plajă şi nu mi-am poziţionat degetele ca ţinând o ţigară între ele? Ohoo, şi încă de câte ori nu s-a întâmplat asta! Însă reveneam mereu la întrebări: Vrei un bebe sănătos sau o ţigară? Ce e mai important pentru tine?

Şi am reuşit! Din acea zi de vară nu am mai fumat. Deloc. Zero. Niente. După cum ştiţi, nicotina iese din sânge la cinci zile după ce ne-am lăsat de fumat. La mine au trecut două-trei-patru (nici nu mai ştiu) luni până în momentul în care am rămas însărcinată şi sunt foarte mândră de asta. Nu o să vă mint spunându-vă că acum am uitat de tot de ţigări – tati încă fumează (mai puţin, ce e drept), dar pachetul de Kent click (preferatele mele) e încă pe masă. Însă e o ţigară mai importantă pentru mine decât sănătatea lui bebe şi faptul că atunci când se va naşte, eu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru ca el să fie sănătos?

Oare merită să ne alimentăm viciul? E mai important el decât sănătatea viitorului nostru copil?

PS: Aceasta este povestea mea. Voi decideţi dacă vă puteţi lăsa de fumat, dacă merită şi aşa mai departe. Eu cred că ţine doar de voinţă, pentru că nu ţigara vine şi se pune între degetele noastre, ci noi o luăm. Poate v-ar ajuta să citiţi cartea În sfârşit nefămător, scrisă de către Allen Carr. Oricare ar fi însă decizia voastră referitoare la fumatul în sarcină, consultaţi-vă cu medicul vostru, nu îi ascundeţi faptul că fumaţi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Comments

comments

4 thoughts on “Fumatul în timpul sarcinii – povestea mea”

  1. Te felicit pentru vointa ! Si eu am un baietel de 4 ani si nu am fumat in sarcina si nici dupa ce am nascut , de fapt nu am mai fumat de 6 ani…deci se poate . Am fumat si eu cu pauze cand mai mult cand mai putin , nu am ajuns insa niciodata la un pachet pe zi.
    A ajutat mult si faptul ca sotul meu este nefumator si mereu imi reprosa si imi zicea sa ma las chiar daca nu aveam copii. Conteaza destul de mult anturajul pentru ca atunci cand nimeni nu fumeaza in jurul tau si toti sunt sportivi si duc o viata sanatoasa chiar te simti aiurea sa fii singurul care isi aprinde o tigara. Asadar cauta sa stai cat mai mult cu nefumatori:D

    1. Uau, 6 ani? Bravo! pe mine ma mai apuca dorul asa… mai ales cand doarme fetita si beau o cafea si sunt asa linistita… dar cat alaptez sub nicio forma nu voi face asta. dupa aia mai vedem, dar nu e ceva de care sa tin. asa cum m-am lasat din ziua x, asa pot sa stau si deoparte. la noi sotul fumeaza si am inceput sa-l bat la cap sa se lase 🙂 sa vedem ce reusesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *